browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Viaţa liberă în grafic – Atasiei Georgiana de Timotei Rad

Posted by on June 2, 2018

-răul trebuie cultivat artistic-

-Hey G, te urmăresc de o vreme şi mi-am zis să te întreb ce ai spune de o poveste materializată într-un post la mine pe blog?

-Bună. Ce anume?
-Ceva interactiv. Cum suna? Permite-mi să mă explic: apreciez cum faci concret: grafică, caricaturi, artă, desen, suveniruri incredibil de originale, etc. Exişti în online fără să discuţi despre vecinul labagiu. Vreau o ironie la colaborarile penibile dintre fetiţe-lup psaicou şi mahalagioaice de blogosfera.
-Tu ai blog? Eu nu-s de caterincă, în principiu lucrez mult, nu fac bârfă. În sat însă, e multă bârfă.
-Ce pictezi mai nou? Grafica e desen prin linii? Creion? Nu poate fi considerat pictură?
-Lucrez de 2 luni numai în lemn. Merg la poştă să îmi trimit comanda. Aşteaptă. Învaţă ce înseamnă viaţa de artist dacă vrei interviul unuia. Am de mers 6 km, stau în Bicazu’ Ardelean. Revin

-M-am întors. Ţi-am povestit de jobul la care am fost acceptată pe bază de probă? Proba au urcat-o pe site şi au pus-o de vânzare, 900 lei. Tot atât era şi salariul meu lunar. Lucram într-un pod nefinisat, tuşeam de la vata de sticlă. După 2 luni mi-am dat demisia. Au schimbat numele firmei după ce au fost reclamaţi de către o parte din colegi. Despre existenţa angajaţilor favoriţi, a căror misiune e să deruteze bobocii, ar fi inutil să pomenesc, corect?

-Vis-a-vis de inutilitate, da, subscriu.

-Nu mă pot despărţii de culorile astea de apă.

-Pardon? Te desparţi de culori?

-Or început să îmi placă, le înţeleg în sfârşit. Lucrez pe umed.

-La început îs ude, apoi se uscă, se învechesc? Asta presupune risipă? Culorile astea au termen de garanţie?

-Da, separarea prafului de apă, e numit pe limbajul vostru. Nu se mai amestecă culoarea cum se cuvine.

-Yuppi! Am reuşit să gândiresc o întrebare smart. Aşadar lucrezi ca să nu îţi expire culorile de slabă calitate iar operele le dai şi gratuit, doar ca să nu te opreşti din a munci?

-Vrei să vezi cum e munca?

-Ups, aci o să mă faci harcea-parcea! Nu ar fi deloc onest să refuz provocarea aceasta, neincluzând-o în interviu.

-Fii liniştit, nu îţi fac nimic. Dă-mi de lucru: un logo, un brand, un concept, o copertă de carte. Nu te raporta la mine ca şi cum îţi fac o favoare, chiar dacă ţi le voi face gratuit. Imaginează-ţi că ai dat bani şi poartă-te ca cel mai pretenţios client.

-Ok, dacă tu spui, cu plăcere. Uite,  scriu un atlas istoric al Transilvaniei, Moldovei şi Ungrovlahiei, hărţile le-am capturat de la alţii. Problemuţe serioase apar pe multe dintre hărţi, întrucât cei care le-au făcut nu ştiau istorie. Ironic, nu? Şi mai ironic e faptul ca eu cartograful să nu mai deţin software-ul ArcGIS, iar în Photoshop să nu mă ştiu. Mă rog, să scurtez vrăjeala, e vorba de 95 de hărţi, nu trebuiesc încurcaţi anii, graniţele; e migală.

-Trimite-le. Instrucţiunile exprimă-le cât de dulce. Aici intervine partea cu învăţatul. Să te uluieşti şi tu, cât de grea e comunicarea, chiar şi atunci când intenţiile îs cele mai bune, iar tu m-ai abordat cu intenţia de a face mişto de? Corina Băcanu şi Lorena Lupu?

-Dacă Timo, în calitate de Pulete declarat – aşadar un tip condamnabil de iresponsabilitate şi irelevanţă, nu îmi asum atacurile ce mi le-aş atrage în momentul în care prezint o femeie demnă de apreciere pentru munca ei – după ce în prealabil am urmărit mult timp femei din on-line – ca astfel să demasc pretenţiile şi ipocrizia petardelor, cine o să o facă?

-Astfel de femei dacă nu sunt faultate, multe tinere le vor lua ca model, fără să ştie că în spatele vulgarităţii lor este experienţa unui CEO de multinaţională. Tinerele nu pot avea mahalagioaice ca modele. Microbiştii tre să afle că îs idioţi când au impresia că un CEO poate avea poezie între picioare.

-Tinerii care nu au pasiuni suficient de oneste şi curate, merită să ajungă masă de manevră.

-Părinţii lor însă merită să găsească alternativa asta în on-line.

-M-ai faultat. Mă grăbisem şi hazardasem să fac ultima afirmaţie. Îmi cer scuze.

-E bună afirmaţia totuşi, ea trebuie să îi îngrozească. Uneori doar groaza ne mai educă. Corect?

-După ce te-ai corectat, tot timpul e bine ce ai zis.

-Eu aş fi curios cum e viaţa de liceean al artelor?

-N-o fo’ bine, nu mi-o plăcut, sunt foarte orgolioşi cei de acolo.

-Poate eşti tu sensibilă.

-Nu, competiţia e dincolo de normalitate. E inumană.

-Gen fotbal?

-Nu, gen pictat natură statică.

-Aşadar, decorezi grădiniţe. E un moment bun să menţionăm că poţi fi găsită pe Facebook: Atasiei Georgiana şi Artasiei; sau via e-mail: atasieigeorgiana@yahoo.com

-Ţie ţi-aş decora camera astfel:

-Eh, mare brânză, nu m-ai impresionat deloc, o am tatuată pe spate. Mai mult, centrul universului e în Ardeal, nu în Mediterană, harta ta e inacceptabilă. Stai, lasă-mă să îţi găsesc o provocare pe măsură! Uh, da! Imaginează-ţi că eşti prietenă cu femeia ce o iubesc şi îţi spune că e ziua mea, e în pană de idei şi nu ştie ce caudou să îmi facă.

-Ia de aici:

-Da, e mat!

-Nu te grăbi, nu suntem la şah.

-În liceu aveaţi zile doar de practică?

-Da, două zile pe săptămână, 6 ore pe zi, 4 ani, un singur prof. Grafică.

-Şi la facultate ce aţi făcut în plus?

-Gravură, digital, laviu – grafică în straturi transparente ce îţi permit să schimbi culoarea prin combinaţie de culori, fotografie, arta scrisului, reclamă de produs.

-Ce profi ţi-au rămas amintiri plăcute?

-Am avut o profă ce semăna cu mătuşa înfiptă ce încearcă să îţi dea lecţii în public.

-Nu, nu, ziceam despre profii ce ţi-au plăcut.

-Au fost aspri, nu merită nici unul menţionat.

-Răul tre să ni-l ştim folosi.

-Artistic.

-În liceele muritorilor există discuţii vis-a-vis de corectitudinea cu care profesorii evaluează şi oferă note, la arte cum e? Ce naiba se notează?

-Milogeala, şantajul emoţional şi cam atât.

-Fain, aşadar la arte nesimţirea e mai vizibilă. Lingăii ies în evidenţă mai bine?

-Degeaba o fac, nu îi ajută să se vadă pe ei înşişi.

-Oh, mă vedeam faultând la arte.

-N-ai fi avut timp.

-Hai să te driblez: Aveaţi vreo denumire pentru disciplinele muritorilor?

-Da, cultură generală, indiferent că era vorba de mate sau geografie.

-La arta scrisului ce aţi făcut?

-Ne-au pus să reluăm procesul învăţării scrisului din clasa a-ntâia, am practicat stiluri de scris.

-Ce fel de stil?

-Onduleuri, decor.

-Ok, deci o categorie de-a stilurilor scrisului este cea caligrafică, lol. Am citit recent o tipă ce pretindea a vorbi despre stilu’ scriiturii, dar de fapt vorbea despre organizarea textului şi metoda organizării (Jessica Mitford – In Poison Penmanship).

-Alţii cred că stilul e dat de un anumit ton. Ok, pricep că anumite nuanţe sau formulări se repetă şi pot fi considerate specifice unui scriitor; dar am auzit pe unii afirmând că stilul lui Xulescu e mişto că povesteşte acţiunea la timpul prezent.

-Uite, găsesc şi eu momentul să întreb un artist dacă ar trebui să schimb tema blog-ului. Prin temă dorind să spun aşezarea în pagină, layout-ul, vestimentaţia-i. Dacă o schimb cu ceva fancy, poate ai multe vizualizări la acest post. Vezi ce răspunzi, hihi.

-Tu scrii, nu pictezi. Dacă alegi să atragi cititori prin vestimentaţie, scrisul nu e prioritatea ta.

-M-ai coco rău cu ideea de cadou oferită ei. Mai dă lumii idei de cadouri te rugăm:

-Mai jos ai un decor interior, poate fi folosit şi de cufăr:

-Altceva?

-Pentru cupluri:

-Încă o singură inspiraţie, pliz!

-Miros urât culorile?

-De la unele seminarii ieşeam ca un şoarec beat – diluantul. Mirosul lui provoacă foame.

-Credea lumea că tragi prenadez?

-Se întâmpla să merg cu troleul spre casă, după cursuri şi să creadă lumea că îs drogată.

-Altceva?

-Tuş tipografic sub unghii.

-Altceva?

-Scoci prin păr sau pe pantaloni.

-Lipa-lipa? Păi nu vedeai că atârnă scociul după tine, sau că îl ai în păr?

-Lumea crede că aşa îs artiştii, murdari, nu îşi îmaginează că s-au chiorât de abia mai văd şi că îs ameţiţi de mirosul diluantului.

-Trăieşti la sat, iubeşti muntele, eşti un artist de o pricepere remarcabilă. Mulţumim mult, Georgiana!

-Georgiana, la final îmi permit un sfat: ai grijă cu leprele. După acest material, nu va mai fi la fel de uşor să rămâi omul superb care eşti.

Georgiana realizează semne de carte personalizate: caricatura cititorului; caricaturi de grup (familie); decorează grădiniţe, cârciumi, baruri, ba chiar pictează şi icoane, aplică mesaje în piatră prin gravură, etc.

Georgiana a absolvit Liceul de Arte Octav Băncilă – Secţia Grafică, Iaşi & Facultatea de Arte Vizuale şi Design, Universitatea George Enescu, Iaşi. Poate fi găsită pe Facebook: Atasiei Georgiana şi Artasiei; sau via e-mail: atasieigeorgiana@yahoo.com, atrăgând atenţia că mesajele trimise pe contul personal (Atasiei Georgiana) pot sfârşi în folderele Message Requests şi Filtered.

Mai jos avem un mesaj ce a provocat 9900 de share-uri pe Facebook. Cât consideraţi că merită povestea Georgianei? 900 de lei pe lună şi vată de sticlă în poduri nefinisate?

Aceasta a fost povestea Georgianei Cea Cuminte. Salutări.