browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Înconjurul lumii pe jos, în opinci (1910 – 1916) – Dan Dumitru & Co

Posted by on April 12, 2014

Povestea “halucinantă” a celor patru români care au făcut înconjurul lumii pe jos între 1910 si 1916.

Tinerii români Dan Dumitru, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu erau studenţi la Paris în 1908. Doi studiau geografia, doi conservatorul. Se înscriu la un concurs organizat de Touring Club de France prin care trebuiau să călătorească 100 000 km pe jos în jurul lumii.

Pornesc în 1 aprilie 1910, din Bucureşti (sic). Sugestivă zi şi-au ales. După 2 zile cică sunt în Braşov, 160 km! După 16 zile de la plecare sunt în Budapesta. Urmează Viena, Berlin, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Helsinki, Sankt Petersburg, Moscova. În Moscova ajung la sfârşitul lui iulie. Deci 3870 km în 4 luni, 120 zile! Urmează Tula, Tbilisi. În Tiblisi ajung după 7 luni, 210 zile, 5530 km. Urmează Teheran, Kerman, Baghdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Sudan, Eritreea, Yemen. Până aici au 12 000 km pe uscat. Constantin Şarpe, nepot de-al lui Dan Dumitru, spune că s-au plimbat şi prin peninsula arabă, că au vizitat Mecca şi deasemenea dă alt traseu prin Africa, un traseu ce cuprinde şi Somalia, Tanzania şi Mozambique. Deci traseul dat de Constantin Şarpe aici e şi mai complex! Conform lui Tebeică (bibliografia e la finalul articolului, in josul paginii) din Yemen merg pe mare în Zanzibar, apoi Madagascar. În Madagascar aveau 16 350 km, din care 12 000 pe uscat şi 4 350 pe mare (calculaţi conform traseului lui Tebeică). Traversează insula Madagascar şi se îmbarcă pentru Sydney. În Sydney au 26 300 km. Din Sydney merg pe uscat până în Brisbane, aproximativ 700 km. Constantin Şarpe, dă alt traseu pentru Australia, mai irealizabil, cu mult mai mulţi km pentru o perioadă foarte scurtă!

Din Brisbane merg pe mare până în Bombay, unde ajung în 10 iulie 1911. Şarpe vine şi de data asta cu un traseu mai lung: Australia – Noua Zeelandă – Papua Noua Guinee – Singapore- Brunei –Filipine- Sri Lanka – Bombay. Kilometrii pentru <filmul> ăsta nu îi mai calculez! În Bombay moare Alexandru Pascu, în urma unei supradoze de opium. Un aspect pozitiv tot este în episodu’ ăsta: Românu’ se distrează după sloganul „Ori la bal, ori la spital!”.

La acest moment, după 1 an şi 2 luni aveau 37 300 km, din care 13 100 pe uscat, iar 24 200 pe mare.

O mențiune prețioasă rămasă din India: între Bombay şi Calcuta fac 1650 km în 62 zile, asta înseamnă o medie de 26,5 km pe zi! Cifră realistică!

01DD1

PRIMA PARTE A FOARTE PUŢIN VEROSIMILULUI LOR TRASEU

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă

Din Calcuta pornesc după jumătatea lui septembrie 1911, pe mare la Cape Town, apoi iau coasta de vest a Africii tot cu vaporul până în insulele Canare, din insulele Canare merg în Rio de Janeiro. Calcuta – Rio de Janeiro 23 750 km pe mare. În Rio de Janeiro au 62 700 km, din care 14 750 km pe uscat, iar 47 950 pe mare. După Rio de Janeiro urmează: Montevideo – Asuncion – Buenos Aires – Santiago – Lima – Quito – Bogota – Panama – San Francisco. Adică încă 14 600 km pe uscat. În San Francisco ajung în vara lui 1912!!! Adică vreţi să îmi spuneţi că au făcut 23 750 (pe mare) + 14 600 (pe uscat, pe jos) = 38 350 km în 10 luni?! Vă rog frumos … ! Între Calcuta şi Canare au schimbat 4 vapoare! După unele au trebuit să aştepte zile bune! Doar din Canare până în Rio de Janeiro menţionează cât au făcut (24 de zile), deci aproape o lună, pentru restul distanţei făcute pe mare (Bombay-Cape Town-Canare) le-ar fi trebuit minim alte 3 luni! Le-au rămas maxim 6 luni pentru cei 14 600 km de făcut pe jos prin America de Sud şi America Centrală! Adică vrei să îmi spui ca au făcut 14 600 km în 180 zile? Adică o medie de 81 km/zi? PE JOS?

01DD2

A DOUA PARTE A TRASEULUI

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

În acest moment totalul e 77 300 km, din care 29 350 pe uscat iar 47 950 pe mare. În San Francisco ajung în vara lui 1912! Deci în 2 ani şi 3 luni, 77 300 km! Din San Francisco trec în Japonia pe mare (8300 km), din Japonia în Hong Kong (3 000 km pe mare). În Hong Kong ajung tot în vara lui 1912, cu 88 600 km, din care 29 350 pe uscat iar 59 250 km pe mare!

Din Hong Kong merg la Beijing. Între Hong Kong şi Beijing moare Gheorghe Negreanu căzând într-o prăpastie. După Beijing lucrurile nu mai sunt clare. Singurul care a scris despre călătoria celor patru este Val Tebeică, restul l-au preluat pe el. Dan Dumitru a trăit 90 de ani şi nu a scris nimic despre aventura sa?! Prea dubaş! Voi continua să caut şi alte resurse, dar cel puţin până în momentul de faţă nimeni nu ştie alte surse.

În 1962 în „Străbătând lumea. Călători și exploratori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea”, Val Tebeică povesteşte că Dan şi Paul din Beijing au mers în Nikolaevsk pe Amur, apoi de aici cu un vas în Tilichiki (nord – estul peninsulei Kamchatka). În Tilichiki ar fi ajuns în toamna lui 1912….. nu uitaţi că în vară erau în San Francisco! Făcuseră din San Francisco până în Hong Kong (via Tokyo) 11 300 km pe mare, apoi din Hong Kong până în Nikolaevsk na Amur 4350 km pe uscat! WTF!? Val Tebeică e meridian cu geografia! Din Tilichiki ar fi urmat strâmtoarea Bering, apoi Alaska, Vancouver, San Francisco. Adică încă 7200 km pe uscat! Amuzantul de Val Tebeică nu ştia că strâmtoarea Bering nu îngheaţă şi e foarte greu de traversat chiar şi cu o ambarcaţiune. A crezut că îngheţată iar Dan şi Paul s-au plimbat într-o veselie traversând-o fluierând. Strâmtoarea Bering e un fluviu uriaş şi nărăvaş, nu o calotă de gheaţă! (A common misconception is that the Bering Strait freezes in the winter time and it is easy to walk across the ice.  In reality there is a strong current flowing north through the strait which usually creates large channels of open water.  On occasion these open channels become clogged with moving chunks of pan ice, so it is theoretically possible to jump from chunk to chunk, along with some swimming across the open leads.  Luck is also required in having favourable currents. There are two reported cases of successful ice crossings.  The first was in 1998 when a Russian father and his son attempted walking to Alaska.  They became marooned on the pack ice and spent many days drifting and cut off from shore.  The ice finally reached the far side of the Strait.  The men, on the brink of death staggered onto American soil.) Sursa aici.

Deci după ce în 1962 spune că Dan şi Paul au traversat Bering-ul în 1975 în “Români pe şapte continente” după moartea lui Gheorghe Negreanu, spune: “Răsturnarea vechilor rânduieli din Imperiul Ceresc (China) şi înnegurările din Ţara Dimineţilor Liniştite (Japonia), au tulburat desfăşurarea călătoriei celor doi globe-trotteri. După sosirea în principalul port la Pacific, al Columbiei Britanice (Vancouver, Canada)…” Deci au trecut iar pe mare!? Alte detalii? Povestea a trecut de la o propoziţie la alta, din Japonia în Canada, fără să se ofere nici un detaliu! Nici vorbă de Kamchatka, strâmtoarea Bering şi Alaska! Părerea mea e că meritele celor patru sunt suficient de mari încât să nu fie nevoie să fie exagerate!

Ajung din nou în San Francisco în vara lui 1913! Cică în 3 ani şi 3 luni ar fi făcut 100 200 km (dacă au mers via strâmtoarea Bering, Alaska) din care 40 950 pe uscat şi 59 250 pe mare. Sau 98 100 (dacă din China au revenit în San Francisco tot pe mare). Din care 32 350 km pe uscat, iar 67 550 km pe mare.

01DD3

A TREIA PARTE A TRASEULUI

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Din San Francisco continuă cu Tampico – Panama – 5300 km. 103 400 km totalul, din care 37 650 km pe uscat şi 57 550 km pe mare. Din Panama iau un vas la Tanger (încă 8100 km pe mare) urmând ca din Tanger să meargă până în Tunis pe uscat (încă 1450 km pe uscat). Urmează Sicilia, Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda, Anglia, Scoţia. Până aici mai fac încă minim 3500 km pe uscat.

Trec înapoi Atlanticul în Quebec, făcând încă 4 800 km pe mare. Aici au un total de 113 050 km, din care 70 450 pe mare şi 42 600 km pe uscat. De aici merg la Detroit, Cleveland, Washington, Florida, adică încă 3300 km pe uscat. Despre aceşti 3300 km Dan afirmă că iau parcurs în 6 luni! Deci o medie de 18 km pe zi! Se spune că au scos o medie constantă de 45 km pe zi, pe durata a 6 ani, dar din singurele afirmaţii ale lui Dan Dumitru au avut medii de 30 km pe zi în Orientul Mijlociu, de 26,5 km pe zi în India (timp de 2 luni) şi de 18 km pe zi în SUA (timp de 6 luni)! Să recupereze doar diferența a 6 luni dintre 18 km/zi și 45 km/zi, e o altă imposibilitate!

Paul e nevoit să rămână în Florida pentru că i se amputase un picior. Câinele Harap rămâne cu Paul. După operaţie Paul va lucra ca profesor de română pentru copiii românilor din Cleveland, aici va muri. Cel putin asa spune povestea. Un certificat de deces unde gasesc?

De aici Dan a continuat singur. N-am mai făcut hartă cu traseul pentru aceşti ultimi kilometri ai lui Dan. A continuat din Florida în  Cuba, Haiti, Jamaica, Republica Dominicană (care nici măcar nu exista pe atunci, pentru că şi-a declarat independenţa faţă de SUA în 12 iulie 1924, zic io, dacă a trecut pe acolo, Dan trebuia să ştie astea, Val, dacă doar a scris în România despre aceste lucruri, fără să verifice riguros, e normal să fi făcut greşeli), Antilele Mici, Venezuela – unde ajunge în primăvara lui 1915. Din Venezuela ia un vas la Lisabona.

Toți aceşti km i-am rotunjit mult în jos, am calculat Miami-Caracas-Lisabona, aşa au dat alţi 8700 km pe mare! Puteau fi şi de doua ori mai mulţi! Deci un total de 125 050 km, din care 45 900 pe uscat şi 79 150 km pe mare. Din Lisabona traversează peninsula Iberică, via Madrid. Aceştia sunt încă 1 000 km pe uscat. Din Barcelona ia un vapor pentru Salonic, vaporul e scufundat de un submarin german în apele Mediteranei, dar Dan salvează de la înec bătrâni și copii. În mijlocul mării? Apoi scapă în Malta. Ajunge la Salonic făcând încă 2 150 km pe mare, deci un total de 128 200 km, din care 46 900 pe uscat şi 81 300 pe mare.

În Salonic e considerat spion şi trimis la Londra, unde e scăpat de ministrul plenipotenţiar al României… nu cred povestea asta! Adică tot turul ăsta era organizat de franţuzi (Touring Club de France), Marele Alfonso XIII şi Casa Albă i-au primit, iar ăsta îl închide şi îl duce până la Londra? Revine cu avionul la Salonic, de unde o ia spre Bucureşti, încă 600 km pe uscat. Deci un total de 128 800 km, din care 47 500 km pe uscat şi 81 300 km pe mare. În 29 martie 1916, ajunge la Bucureşti, cu aceste cifre aproximative şi foarte indulgente. Vis-a-vis de cum au fost calculaţi numărul kilometrilor, puţin mai jos.

Important și amuzant de remarcat mai este faptul că ni se spune că mergeau și pe vapoare, de zor, toată ziulica, roata-roata vaporului, ca să facă astfel și mai mulți kilometri. Acești kilometri, precum toți ceilalți erau calculați de pedometrele pe care aceștia le purtau la 1910!!! Garmin ar muri de ciudă să știe asta!

Se spune că atunci când a ajuns la București avea făcuţi 96 000 km. Nu ştiu cum au calculat ei, dar am o vaga banuiala ca nu le au cu matematica. Chipurile, Dan ca să atingă 100 000 km mai face 4 000 km în 1923: Bucureşti-Belgrad-Pristina-Skopje-Tirana-Sarajevo-Milano-Paris. În timp ce făcea aceşti ultimi kilometri i se ia un interviu în revista “Illustrazione del Populo”, numărul 46 pe anul 1923.  Caut revista, vă ţin la curent!

Atâta timp cât Val Tebeică e singura sursă pentru călătoria lui Dan Dumitru putem afirma doar faptul că ştim că Dan a călătorit, nimic mai mult!

În ceea ce priveşte modalitatea prin care am calculat numărul kilometrilor parcurşi de călători, vă rog ţineţi cont şi de următoarele aspecte: PUNEŢI ZILELE PIERDUTE cu: spectacole la Copenhaga, Oslo, Helsinki, Paris (între timp am găsit documente care atestă că au stat 16 zile în Paris, între 11 şi 27 februarie 1914), Londra, Washington, Cleveland, Detroit ETC, ETC!! Arestările din Danemarca şi Salonic, zile petrecute în palate prezidenţiale şi imperiale, muzee precum Ermitaj, British Museum, ETC, ETC! Faptul că în anumite zile aveau de urcat la deal! Pe anumite porţiuni de drum, prin zone periculoase fiind (de exemplu deșert) pentru că însoţeau caravane şi trebuiau să meargă cu viteza lor ni se spune „In Orientul Mijlociu după aprecierile noastre nu am străbătut astfel mai mult de 30-35 km pe zi”. Afirmatia aparţine lui Dan Dumitru şi e reprodusă de Val Tebeică în Străbătând lumea, p 298. Înmormântările creştineşti ale lui Sandu şi Gheorghe au durat câteva zile fiecare, datorită actelor, aprobărilor şi procedurilor necesare. Pentru înmormântarea creştinească a lui Negreanu a trebuit să intervină consulul francez. Apoi cele 6 luni din SUA în care au avut o medie de 18 km pe zi, apoi cele 2 luni din India în care au avut o medie de 26,5 km pe zi! Kilometri pierduţi în zilele astea sigur nu i-au putut recupera! DAR CEL MAI IMPORTANT!!! Toate distanţele ce le vedeţi calculate în tot acest articol, sunt distanţele cele mai scurte pe glob dintre două oraşe consecutive prin care au trecut ei (punctele roşii de pe hartă)! Deci eu nu am calculat distanţele drumurilor, ci am calculat cât e (PRIN AER) pe glob între: Bucureşti – Braşov – Budapesta – Viena – Berlin – Copenhaga – Oslo – Stockholm – Helsinki – Sankt Petersburg – Moscova, ca şi cum ar fi zburat cu avionu’ pe distanţa cea mai scurtă posibilă! Până în Moscova am considerat 3870 km, în loc 4980, câţi sunt pe drum! Până în Tbilisi am considerat că sunt 5530 km, în loc de 7180, câţi sunt pe drum!  ETC! Deci la cei 128 800 (47 500 pe uscat, 81 300 pe mare) se mai poate pulsa liniștit cu 20%! Deci cca 155 000 totalul, 60 000 pe uscat, 95 000 pe mare!

01DD1

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Uitaţi-vă de exemplu’ la linia albastră dintre Brisbane (punctul roşu’ nordic din Australia) şi Bumbay (punctul roşu’ vestic din India). Linia albastră e traseul ce au trebuit să îl urmeze, dar eu am fost indulgent şi am pus mai puţini kilometri, am pus cea mai scurtă distanţă dintre Brisbane şi Bumbay, tăind astfel peste India şi Indonezia. Am pus traseul ce l-ar urma un avion. Mai departe din Calcuta în Cape Town aceeaşi poveste! Am tăiat peste India şi sudul Africii şi am calculat cea mai scurtă distanţă, dar ei cu vaporul ar fi parcurs cu minim 50% mai mult! DECI GOGOMĂNIA e mai mare decât o prezint eu aici! Deasemenea din Cape Town am sărit în Canare, din Canare în Rio de Janeiro şi aşa mai departe! Nu mai repet din nou aici tot traseul! Deci la cei cca 128 800 km mai puteţi pune foarte liniştiţi încă minim 25 000!!! Pentru calculul distanţelor pe glob am folosit: www.daftlogic.com/projects-google-maps-distance-calculator-htm

Dacă ar fi fost 100 000 km în 6 ani, ar fi însemnat o medie de 45 km pe zi! 45 km pe zi!? Mai mult de un maraton pe zi!? Întrebaţi-o pe Gabi Szabo dacă e posibil aşa ceva! Poţi face 45 de km într-o zi, dar cu siguranţă nu poţi face 45 km pe zi, timp de 2190 zile! Cu siguranţă nu poţi recupera diferenţa de la 18 la 45 km pe zi, pentru cele 6 luni (180 zile) din SUA! Sau diferenţa de la 26,5 km/zi la 45 km pe zi, pentru cele 2 luni (60 zile) din India! Nu mai punem sutele de zile libere pomenite mai sus! Nu mai punem că aveau de urcat şi dealuri şi munţi! Nu mai punem nici bagajele pe care trebuiau să le care.

***

Mentionez si kilometrii facuti pe oceane, pe vase, pentru ca Dan afirma ca le era frica sa nu cumva sa piarda din kilometri așa că mergeau roata-roata, de nebuni, pe fiecare vas, cu un aparat de numarat kilometri la picior.

În toată călătoria sa Dumitru Dan a rupt 498 opinci şi 28 costume naţionale, care îi erau trimise prin pachet… gogomănie din nou! Pentru că patrie şi pentru că glie! Trebuia Dan al nostru să fie un monument de naţionalism, să se îmbrace doar cu țoale naţionale, de parcă era clientul fidel al unei mărci de fiță. Vă închipuiţi ce costuri presupunea trimisul de opinci în toată lumea la vremea respectivă? Păi dacă Dan avea bani pentru aşa ceva înseamnă că avea un buget ENORM! A vizitat 74 ţări, 1500 oraşe, 15 palate regale, 95 palate prezidenţiale… WTF!? Mai multe palate prezidentiale decât ţări? Îs sigur că unii regi au mai multe palate, hai să zicem că impresionati fiind de povestea lui Dan l-au invitat, la un palat, dar la toate? Afirmaţia e preluată din Valentin Bordea, p 121. Toate astea dacă mai putem crede ceva… pana nu gasesc în arhivele Touring Club de France, menţiuni referitoare la Dan Dumitru, nu cred absolut nimic! Chiar dacă toată povestea asta SF cu Dan Dumitru ar fi adevărată el ar fi făcut doar 47 500 km pe jos, pe uscat!

Pentru că toată povestea e dupa cum puteti vedea, tot ce s-a scris despre Dan Dumitru, s-a făcut cu formulări de genul: „Gestul său s-a consumat sub febra dorului de România”; „Dorul de patrie îl punea la grea încercare” etc! La fel de penibil e articolul Historia, scris de un PROFESOR UNIVERSITAR, DOCTOR, LINK AICI. Adevărul deasemenea a publicat acest mit. Gazeta Sporturilor, n-ar fi meritat să o menționez.

Sincera şi umila mea părere este că Dan Dumitru a călătorit oarecât, o să încerc să aflu cât. În rest e doar un alt „erou” inventat/creat de comunişti în slujba propagandei naţionaliste. Trebuia ca noi românii să avem cel mai mare călător din toate timpurile, nu l-am avut, l-am creat!

Ok, să revenim la sursele bibliografice ce le avem disponibile la acest moment. 1)  Val Tebeică. 2) Un nepot şi o fică de-ai lui Dan Dumitru ce au mai dat ceva declaraţii şi mai SF ca ale lui Val, dar şi irelevante. Declaraţiile lor nu conţineau date exacte, cifre, zile, kilometri, etc. Voi continua să caut, sper să mai găsesc şi alte resurse bibliografice.

Între peripeţiile prin care au trecut cei patru ni se povestesc următoarele: Pe malul Nilului au fost atacaţi de crocodili, au scăpat căţărându-se în palmieri. Vă invit să încercați să vă cățărați în palmieri și să mai și stați până pleacă crocodili! În deşertul Nubian i-a prins o furtună de nisip care i-a ţinut blocaţi 10 zile. În Australia, Dan şi Pascu, intrând într-o pădure în căutarea unui loc de înnoptat au fost luaţi prizonieri de nişte aborigieni. Au fost legaţi şi băgaţi într-o groapă. Conform Valentin Borda (care doar l-a preluat pe Val şi pe alocuri a mai inventat şi el penibilităţi, deci n-am considerat că are rost să îl menţionez), aborigienii au mâncat somniferele ce le aveau cei doi în bagaje. Dar când mergi să cercetezi o pădure în căutareau unui loc pentru înnoptare, iei somnifere cu tine? Nu era logic să lase bagajele celorlalţi doi? Iar dacă aborigienii au halit somnifere asta a dezlegat funiile celor doi? Val Tebeică spune că s-au tăvălit prin foc până le-au ars funiile. Dar ei nu au ars?

Dan a trăit 90 de ani dar nu a scris nimic despre călătoria lui!? Măcar traseul domnilor! Ţări, localităţi şi date! A fost plimbat prin toată ţara de către comunişti la conferinţe, ca să îşi povestească călătoria şi nu a putut să ne lase şi ceva scris? Ceva credibil!? Nu SF-uri ca cele ale lui Val Tebeică! Mai mult, până în 1962 nu s-a scris nimic în presa românească de acest călător de o asemenea anvergură!? WTF!? Atât în 1962 cât şi în 1975 a scris Tebeică, restul l-au preluat pe el! Se poate să fi scris doar Tebeică despre aşa o poveste?

Dan Dumitru

Sper că tipul din stânga nu e Dan Dumitru, pentru că prea mândru şi plin de sine pare!

Mulţumesc mult lui Iulian Rogojinaru pentru ajutorul oferit prin scanarea surselor biografice şi trimiterea lor pe e-mail. Aşa a fost posibil să scriu prima parte a acestui articol în Iran.

Sunt fericit că avem călători români ca Virgil Galaţanu. Mă bucur enorm să am co-naţionali ca Virgil, povestesc despre ei la toată lumea! Scriu despre ei! Dar în nici un caz nu tolerez gogoşile cu sirop patriotic şi naţionalist! Sper să nu fiu înţeles greşit, sper să nu fiu acuzat că l-am atacat pe Dan Dumitru. Ştiind că am tratat un subiect sensibil în acest articol, ştiind că uneori sunt prea direct, înainte să public articolul i l-am dat celei mai bune amice să îl citească. Mi-a răspuns: “Universul meu naiv şi fain a fost dărâmat, sunt atât de supărată… Crezusem în omul ăsta! Dacă şi “adevăraţii eroi” <mor> aşa… Nici măcar nu vreau să îmi revin din supărare!”

Am continuat să sap. O dată întors în ţară am mers la Muzeul Judeţean Buzău, unde se află colecţia Dan Dumitru. Muzeul are două înregistrări audio cu Dan Dumitru, două interviuri luate acestuia. Ele au fost transcrise foarte precis pe rând în două ediţii de-ale Analelor Buzăului:

Mădălina Oprea, Conferinţa globe-trotterului Dumitru Dan despre extraordinara sa călătorie în jurul lumii, în Analele Buzăului, vol. IV, Buzău, 2012, pp. 155-190 (imagini incluse);

Mădălina Oprea, Colecţia „Dumitru Dan” din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău. Un interviu despre călătoria pe jos în jurul lumii, în Analele Buzăului, V, Buzău, 2013, pp. 225-262 (imagini incluse).

În fiecare interviu Dan ne dă câte un traseu diferit de cel dat de Tebeică, un traseu mai lung, mai complicat şi mult, mult mai SF! Redau primul traseu oferit de Dan Dumitru, mai jos.

b) prim-traseu-conform-dan-1

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Menţiune: din Sydney zice că a trecut în Noua Zeelandă. Noua Zeelandă nu îmi apare pe această hartă. Din Noua Zeelandă a mers la Bumbay. Observaţi că spre deosebire de traseul dat de Tebeică, Dan zice că a ajuns şi la Mecca, şi că mai apoi a luat la picior coasta de est a Africii. Deasemenea din India o ia spre Indochina: Rangoon şi Bankok după spusele lui. Din Bankok spune că merge în Africa de Sud (după cum puteţi vedea mai jos), dar pe parcursul aceluiaşi interviu spune o poveste din Vietnam (când reda traseul uită de Vietnam?), poveste în care 7000 – 8000 oameni mureau zilnic datorită nu ştiu cărei boli…. noroc că nu au dispărut de tot, bieţii vietnamezi.

b) prim-traseu-conform-dan-2

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

Din Panama trece în Asia, mai adaugă şi Filipinele în plus la traseul dat de Tebeică, apoi în 1914 cică trece Beringul îngheţat. În strâmtoarea Bering cică se revede cu un căpitan de vas cu care s-a mai văzut în 1911 la Roterdam… SCUZEMUA!? În 1911 parcă o ardea prin Australia şi India! În 1911 moare Sandu în India! Tebeică zice că au trecut Beringul în iarna 1912 – 1913. Dan spune că l-au trecut în 1914.. dar mai apoi tot el spune că în 1914 era la Paris, iar documentele atestă că era la Paris în februarie 1914… (Convinge-te de acest lucru citind articolele din Analele Buzăului, este acolo o notă de subsol ce menţionează documente care atestă prezenţa lui Dan Dumitru la Paris, în februarie 1914.)

b) prim-traseu-conform-dan-3

Pentru rezoluţie maximă, click pe hartă pentru a o deschide în fereastră nouă.

De aici mai departe traseul dat de Dan, coincide cu cel dat de Tebeică. Se pare că bietul Tebeică nu fabula ci din contră, încerca să dreagă filmul SF a lui Dan. Îmi retrag toate mişto-urile făcute la adresa lui Val Tebeică şi  parcă i-aş cere şi scuze, dar nu prea multe, pentru că ştia că spune o minciună şi pentru că s-a apucat să scrie pe un subiect pe care nu îl stăpânea deloc – geografia!

Traseului dat de Dan în al doilea interviu ce ni l-a lăsat… nu îi mai fac hărţi… pentru că e prea mare gogomănie! În al doilea traseu nu mai intră în Arabia Saudită ci ia Africa de la nord la sud. Ajuns în Cape Town nu mai merge spre Australia ci trece în Americi, apoi din Panama ţine Rangoon, Tokyo, Beijing, Singapore, Java, Borneo, Manilla, Hong Kong, Shanghai, Bombay, Noua Zeelandă, Australia (deci fără Siberia, Bering şi Alaska). Din Australia… direct TUNISIA! Din Tunisia traseul coincide cu cel al lui Tebeică.

Dan povesteşte că foarte adesea dormea în palmieri şi nuci de cocos înalţi de 80 – 120 metri şi că în timp ce dormea era atacat de maimuţe. Maimuţele îl atacau cu portocale… Culegeau portocalele şi se căţărau cu ele sus in palmieri ca să îi dea lui în freză cu ele? Mai povesteşte că în Borneo în timp ce dormea într-un pom înalt de 80 metri a fost răpit de o gorilă. Ia dat cuţât gorilei iar gorila în semn de recunoştiinţă ia mâncat două degete.. ! Când povesteşte a doua oară această poveste, ne spune că e răpit de un urangutan (nu gorilă) şi dintr-un pom de 100 metri (nu de 80)… DAR BĂ FRAŢILOR, io ştiam că cel mai înalt sequia din lume are 87 de metri… De data asta degetele şi le rupe singur luptând cu urangutanul, nu îi mai sunt comestibile. Se pare că urangutanii îs mai gentâlmeni, nu halesc dejete! Apoi în Sumatra iar e atacat de “fiare”, de cimpanzei de data  asta. În Indochina e atacat de ţânţari de 12 cm! Dacă tipul ăla cu “pentru că automobile” a devenit celebru cu această obsesie a lui, obsesia supremă a lui Dan erau “fiarele”! Cireaşa de pe tort însă vine din îngheţata Alaskă! Redau mot-a-mot cuvintele lui Dan: “Populaţiile din micile aşezări erau mai sălbatici şi fugeau după noi şi ne băteau cu sloiuri de gheaţă!” Nu mai pot adăuga nimic. Sunt multe alte poveşti SF în care e atacat de animale… pentru că “fiare”! Toate animalele le numea “fiare”, chiar şi maimutele!

Mai povesteşte că dădea reprezentaţii cu drage cântece populare româneşti şi strângea 1000 – 2000 dolari într-o seară! CÂT??? 1000 – 2000 dolari la vremea respectivă sunt echivalentul a 50 000 dolari de azi! Oare Madonna face 50 000 dolari într-o seară? Probabil, dar e Madonna! Mai povesteşte că în situaţia în care a fost luat prizonier de aboriginei şi-a băgat mâinile în foc ca să îşi ardă funiile cu care era legat. Când relatează răpirea asta în al doilea interviu ne zice că aborigienii l-au dezbrăcat ca să îl bage în cuptor dar înainte de a fi bagat în cuptor i-a venit geniala idee să le dea bomboane (cărau bomboane cu ei?)… care erau date cu un praf special… praf somnifer… au adormit toţi iar ei au scăpat…

De trei ori menţionează că în 1914 era la Paris cu toţi ceilalţi trei tovarăşi! O singură dată spune că Sandu a murit în India iar Negreanu în China. Deci afirmă de 3 ori că erau în Paris în 1914 chiar dacă unul trebuia să fi murit în 1911 în India, iar altul în 1912 în China! Spune că atât în India cât şi în China au avut nevoie de aprobări pentru a îi înmormânta creştineşte pe cei doi. Nu s-a păstrat nici un document… O dată spune că era în strâmtoarea Bering în 1914. Tebeică spune că a traversat Beringul în iarna 1912 – 1913!

Cei mai mulţi o să credeţi că fabulez eu, aşa că o să vă urc pe we transfer toate documentele şi vă dau link: LINK AICI. Descărcaţi-le şi pierdeţi şi voi vremea citindu-le… Măcar atâta bucurie să am: că nu am fost singuru’ ce a pierdut timpul cu această literatură SF.

Dan povesteşte că în Florida la despărţirea de Pîrvu, aveau făcuţi 90 000 km… iar apoi la ajungerea în Bucureşti are 96 000.. când el de fapt între aceste două puncte făcuse mult mai mulţi km…

Tot conform lui, toţi patru erau săraci şi nu au avut bani să urmeze studii universitare la Iaşi sau Bucureşti deci s-au dus la Sorbona, la Paris… Aşa scumpe erau Iaşiul şi Bucureştiul pe atunci? Nah, şi tocma’ amărâtu’ de Paris era cel mai mocăneală? Scenariul clasic comunist, în care copilul sărac de la ţară răzbate în nedreptul sistem burghez! Bleah! Ca scenariul să fie ca de manual, cei patru, unul era dobrogean, altu’ muntean, altu’ ardelean iar Dan moldovean (Buhuşi, Neamţ).

Dan a călătorit prin Europa şi Americi! Sunt 60 kg de documente din călătoriile făcute de Dan în Europa şi Americi, dar absolut nici un document din Africa, Asia sau Australia! Deci a ţinut şi cel mai neînsemnat document din Americi, până a adunat 60 de kg şi nu a ţinut nici măcar certificatele de deces ale lui Sandu şi Gheorghe? Intervenţia consului francez, în vederea înmormântării creştineşti a lui Gheorghe s-a realizat prin documente trimise consulului francez, şi prin documente eliberate de acesta. Acestea ar trebui să <egziste> oari-indie, dar nici urmă de ele! Mai mult, are dovezi de la căpitanii vaselor cu care s-a plimbat prin Caraibe şi Atlantic, dar nimic din Oceanele Indian şi Pacific! Nimic din nebuna birocraţie britanică din India, Australia şi Cape Town?!?!

60 de kg cu ce le căra Dan?

PE JOS? HA, HA, HA!

S-au păstrat paşapoarte de-ale lui Dan, care atestă (cu vize) că a călătorit prin Europa (Italia, Elveţia, Franţa) în anii 1923, 1927 şi 1930, dar nimic mai mult!!

Vă daţi seama că Dan a fost plimbat prin toată ţara şi a primit în unele localităţi cu “torţe”, cântece şi alte cele? Vă mai daţi seama că a fost prof de geografie o viaţă întreagă dar nu ştia nici măcar să numere kilometri pe hartă?! În unul din interviuri spune că a mers 89 000 km pe uscat şi 11 000 pe mare! Uitaţi-vă mai sus câţî ne-au ieşit nouă! Din cel mai mare călător român a devenit “ruşinea geografiei”.

Dan nu e menţionat deloc în arhivele Touring Club de France! Pe Gallica e digitizată toată arhiva de reviste a Touring Club de France. Au un motor de căutare super profesionist şi bine pus la punct… NIMIC despre Dan şi ceilalţi trei! Căutati şi voi, aveţi aici link la site. Căutaţi Revue Touring Club de France şi Demetrio Dann sau Demetre Dan sau Dan Dumitru, etc, toate combinaţiile posibile le-am încercat). A mai fost pomenită revista italiană “Illustrazioni del Populo”, numărul 46 din 1923, în acesta cică s-a scris despre Dan Dumitru. Am cumpărat revista de pe E-Bay, am aşteptat-o cu nerăbdare ca să îmi ofere DOAR ATÂT:

Illustrazione del Populo - 1923, nr 46 - pag 5

Deci “Illustrazioni del Populo”, numărul 46 din 1923, paginile 5 şi 6 redau o piesă de teatru. Între rândurile piesei de teatru într-un chenar e pus ceea ce vedeţi mai sus, o scurtă ştire despre Dan (alte ştiri scurte, de acest fel erau inserate prin textul ziarului). Nu vă supăraţi asta nu înseamnă NIMIC! Totuşi chiar dacă nu  ne este adusă nici o informatie nouă de către această scurta apariţie a lui Dan în “Illustrazioni del Populo”, cel puţin ni se confirmă că Dan minţea si fabula şi in tinereţe.

Mă scuzaţi dacă pe alocuri am fost prea ironic, prea direct, dar… pentru mine Dan Dumitru a fost un erou, un mit! Dezamăgirea mi-a fost mare! Nesimţirea cu care s-a umflat povestea lui deasemenea!

Gândiţi-vă cât de convenabil a fost ca ceilalţi trei să moară?! Certificate de deces vă rog! Cu data şi locul unde au fost luaţi cu coasa – nu cu lopata, că nu e v-aţea ascunselea!

UP-DATE: Între timp, în data de 30 iulie 2014 am reuşit să ajung în Arhivele Touring Club de France, care sunt parte ale Arhivelor Naţionale ale Franţei şi se află în interiorul Saint-Denis Universite! Nu există nimic legat de Dan Dumitru! Aveţi aici link aici la o parte din arhive (la aceea parte în care se putea spera să se poată găsi ceva despre Dan).

 

Bibliografie:

Străbătând lumea. Călători și exploratori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, Val Tebeică,  Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962,

Români pe şapte continenteVal Tebeica. Ed Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/GLOBE-TROTTERI%20ROMANI%20IN%20AUSTRALIA%20de%20CS.htm

Crossing the Bering Strait & Beringian Gap

Mădălina Oprea, Conferinţa globe-trotterului Dumitru Dan despre extraordinara sa călătorie în jurul lumii, în Analele Buzăului, vol. IV, Buzău, 2012, pp. 155-190 (imagini incluse);

Mădălina Oprea, Colecţia „Dumitru Dan” din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău. Un interviu despre călătoria pe jos în jurul lumii, în Analele Buzăului, V, Buzău, 2013, pp. 225-262 (imagini incluse).

***

TOATE DREPTURILE REZERVATE!

ALL RIGHTS RESERVED!

***

Povestea nu se oprește aici:

In luna mai 2015 m-a contactat un “jurnalist” norvegian ca să îl ajut să prindă niște hoți români. Pe scurt: un profesor universitar și o arhivistă din Buzău accesaseră 65 000 euro de la norvegieni pentru basmul cu Dan Dumitru. Mai jos aveți dovada proiectului pentru care au aplicat și că finanțarea începuse din martie 2015:

Screenshot 2015-11-08 13.29.51

 

norvegienii

Aici aveți pagina (ștearsă între timp) proiectului lor.

Norvegianul a citit acest articol al meu dar problema era că doar se trezise cu două variante ale poveștii și chiar dacă varianta mea era … investigație concretă, lui nu îi era suficient. N-am avut o problemă nici cu asta, aveam egzact ce îi trebuia: dovezi ca cei care au accesat fondurile stiau de articolul meu:

Cu profesorul universitar, vedeți mai jos conversație:

Screenshot 2015-07-18 02.29.26

Pardon?! Deci recunoști că tre să îți ceri scuze? Crezi că rezolvi ceva cu ele? Crezi că dacă publicații precum Adevărul și Historia promovează basmele-ți ambalate în formă de <știință> ești profesor universitar?! Faptul că te-ai întâlnit personal cu o babă senilă e probă științifică? Păi ai citit materialul scris de mine fără ca eu să fi fost plătit pentru munca aia și tot ce trebuia să faci tu era să preiei de la mine (dând sursa, lol) și să promovezi fapte și realități. Dar oare cu fapte și realități nu se fac bani? Cu basme ai luat 65 000! Asta să fie explicația?

Păi, țara asta e așa cum e datorită celor ca tine, nu datorită unui <țigan> ce nu are ce mânca și fură în vest! Dar celor culți ca tine le e convenabil să dea vina pe <țigani>!

Arhivista după ce mi-a pus la dispoziție PERSONAL toate resursele primare și bibliografice îmi zice că nu am văzut resursele. Ei nu menționează resurse și îmi zic mie că nu le menționez!? Ha, ha! Bună asta!

Screenshot 2015-07-18 02.50.51

De fapt întreaga finanțare se ridică la 86 ooo euro, pentru că au mai luat bani și din alte părți, vedeți aici și aici :

Screenshot 2016-01-13 19.00.18 Screenshot 2016-01-13 19.02.08

NERAMBURSABILI!

Înainte ca acest articol al meu să fie publicat povestea e promovată de Digi24, aici, de Observator, aici, de GSP, aici. Ceea ce e ok, oamenii au crezut povestea, n-au văzut în profunzime. Dar, la mult timp după ce eu public articolul, Adevărul promovează această poveste în 11 aprilie 2015, aici:

Screenshot 2016-01-13 19

Le scriu în 13 aprilie 2015 și îmi răspund doar cât să scape de mine:

Screenshot 2016-01-13 19.19.14

Ca mai apoi să continue să promoveze basmul:

Screenshot 2016-01-13 19AAADEV

Oare cei de la Adevărul și-au luat bani din partea Mădălinei ca să promoveze versiunea ei? Legi care să îi tragă la răspundere pentru asta există în România?

Deci tu, profesor universitar si ea, arhivista la Muzeul Judetean, platiti din banii nostrii, ai contribuabililor, mai încercați să furi si 65 000 de euro de la guvernul norvegian pentru niste gogosi care le numesti “researchers or scientists”!? Iar noi am vazut cat de stiintifica e treaba cu urangutanii si gorilele ce il atacau cu portocale pe Dan, cand acesta dormea in copaci inalti de 120 metri!!! Cand cel mai inalt sequoia de pe Terra are 87 metri!!! Dar portocalele? Le culegeau si urcau cu ele 120 metri? Unde le tineau? In marsupiu?

Parte bună din români nu au evoluat din maimuță, au evoluat din șerpi, vulpi, șacali și alte specii șobolănoase!!! Ei trebuiesc umanizați! Uitați-vă în jurul vost cu câte nimicnicii se ocupă românul de rând! Lăsați-l pe Ponta, el e Mickey Mouse, o simplă mascotă!!! Amintiți-vă de țeparii ieftini care ne poluează existența de când ne știm! Cei care vreți revoluții, revoluțiile ar trebui să le faceți cu oamenii de nimic din jurul vostru!
Incet bagam in puscarie primii hoti. Cei de la News Buzau au lucrat in paralel la desconspirarea fraudei celor de la Muzeul Judetean Buzau. Mai jos aveti raportul dumnealor:
Următorul raport reprezintă concluziile unei anchete a grupului de acțiune civică *** și se referă la așa-numitul proiect dedicat lui Dumitru Dan, primul globbe-troter român, implementat și vernisat zilele acestea de către muzeul din Buzău. Sursele investigației noastre au fost: persoane (implicate direct sau indirect) din interiorul unora dintre instituțiile din această colaborare, blogul de călătorie al globe-trotterului Timotei Rad care anunță că deja a făcut o sesizare către DNA la adresa muzeului din Buzău, un jurnalist norvegian (Roger Sevrin Bruland) care a sesizat aspecte ciudate legate de implementarea acestui proiect pe care țara domniei sale l-a finanțat, web-site-ul proiectului dedicat lui Dumitru Dan și altele. Ținem să amintim tăcerea extrem de suspectă a reprezentanților Muzeului Județean Buzău atunci când s-a încercat a se lua legătura cu domniile lor. Prin urmare o să ne prezentăm raportul sub formă de schemă, spre a fi mai ușor de urmărit, ițele acestuia fiind foarte încâlcite: 1. În anul 2015 muzeul buzoian depune o aplicație de finanțare pentru un proiect dedicat primului globbe-trotter român, Dumitru Dan, student la Sorbona (Dumitru Dan NU a fost niciodată student la vreo universitate franceză, așa cum o arată arhivele studiate de către Timotei Rad; în acest sens am contactat Universitatea respectivă, le-am solicitat să procedeze la o re-verificare și i-am sesizat cu privire la vehicularea prestigiosului lor nume într-un proiect construit pe o situa’ie mai pu’in reală); curios este că și echipa de proiect de la muzeul din Buzău a făcut un drum la Paris pentru aceeași verificare și NU avem nicio cunoștință de rezultatele lor. 2. În realitate munca de copiere a documentelor (cel puțin într-un singur caz) de la unul dintre muzeele din țară care deține patrimoniu referitor la Dumitru Dan s-a petrecut în anul 2013 de către doamna Mădălina Oprea (acțiunea nemaifiind necesară a fi reluată în 2015 este posibil să avem de-a face cu sume de bani plătiți pentru o cercetare fictivă din perioada de implementare; cu toate acestea nu știm cum s-ar fi făcut cercetarea în acest sens) – dar nu este singura neregulă procedurală în cadrul acestui așa-numit proiect; 3. În anul 2015 unul dintre muzeele deținătoare de patrimoniu legat de Dumitru Dan se sesizează în legătură cu anumite aspecte mai puțin legale privind activitățile din proiectul ce implica și patrimoniul lor (muzeele partenere nu sunt în realitate partenere/în sensul propriu al cuvântului, muzeul buzoian câștigând un proiect pentru care nu a avut în realitate nici un sfert din patrimoniul invocat și expus); 4. Muzeul Buzău numește o comisie de conduită și etică profesională care analizează solicitarea venită din partea muzeului reclamant la adresa doamnei Mădălina Oprea; această comisie, după deplasări la muzeul reclamant și luări de declarații întocmește un raport ce relevă încălcări ale legislației în domeniul patrimoniului cultural mobil, ale legislației cercetării, ale legislației drepturilor de autor și nu numai; se pare că unele încălcări sunt de natură penală; 5. Deși prezentul raport a fost adus la cunoștință și instituției reclamante, muzeul buzoian NU a luat nici o măsură administrativă împotriva managerului de proiect, ba dimpotrivă, a luat act în continuare de încălcări ale legislației în domeniu; 6. În legătură cu aspectele științifice ale proiectului nu ne pronunțăm mai mult decât a făcut-o domnul Timotei Rad pe www.autostopmagellan.ro/timotei-rad-dan-dumitru/#sthash.htRRAaMZ.dpbs 7. Avem de asemenea cunoștință de implicarea directă la nivel de direcțiune și exercitarea unor presiuni asupra conducerii muzeului reclamant de a colabora în tăcere în continuare cu muzeul buzoian; deși se pare că există documente care atestă faptul că unul dintre muzee a dorit să se retragă din această colaborare, muzeul buzoian câștigând un proiect pe un patrimoniu care nu îi aparține (!!!) 8. În ceea ce privește așa-numitele rezultate ale proiectului – Reconstituirea unor cântece și dansuri (pentru care s-au plătit sume consistente) NU există: dansurile și cântecele respective NU au dispărut spre a fi reconstituite de către valoroasa echipă de cercetători a muzeului din Buzău (Călușarii, Banul Mărăcine etc.); 9. Un material ceva mai detaliat, cu accent pe demontarea acestui neadevăr științific, a fost trimis de către noi unora dintre ambasadele și consulatele ce urmau a fi invitate de către muzeul buzoian la vernisajul acestei pseudo-expoziții. Ultimele noastre informații, preluate din presa locală, arată că niciunul dintre ambasadorii invitați nu a fost prezent în sală.

-de Timotei Rad-

alte investigații