browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Tehnica alergării ca bezmeticul

Posted by on April 25, 2014

de Teodora Stan

Alergăm, alergăm, fugim, galopăm. La un moment dat, mai avem o ţâră şi decolăm. Tăţi o să fim navete spaţiale, supradotaţi, supercalificaţi, bogaţi, împliniţi, sătui şi liniştiţi. … Stop! Asta, numai şi numai dacă facem tăte cele 1000 de treburi ce mintea noastră şi le-o pus în minte. Cu dunguliţă de la margine, frumos, listuţă – PE TOATE.

Ştii scenele alea din filme când şeful şi subalternul îs în conflict şi şăful îl cam exploatează pe subaltern? Şeful către subaltern, aruncându-i o droaie de hârtii pe birou: „le vreau rezolvate pe toate până mâine!”, ş-apoi îi ţâpă o privire din aia fulgerătoare. Cam aşa vrea şi mintea noastră (uneori): pe toate, cât mai repede posibil! Dacă nu se poate aşa, atunci, drept amu! Nu mâine, nu poimâine, nu mai târziu. [Tulai că şi metroul care vine peste 10 minute şi semaforul în 3 minute, îi fuuuuuuarte mult de aşteptat. Nu am răbdare!!!]. Deci, tăte cele 1000 de task-uri vrem să le facem deodată, super rocket science, multitasking, super speed şi optimum level, dacă să poate.

„Mmmmm, cutare lucru ar mai trebui îmbunătăţit, nu sunt destul de răbdător, vreau mai repede, aş vrea mai multă lumină în casă, vecina mă enervează – oare nu se mută în viitorul apropiat?, să spăl vasele sau să scriu wordul ăla?, să merg la cumpărături? –  dar dacă mă sună gagica şi tre să-i răspund exact când eu cumpăr o pungă de orez integral şi un kil de lapte şi dacă scot telefonul să răspund, o să le scap pe toate pe jos? orezul se amestecă cu zahărul (ah, ce păcat că nu se poate face orez cu lapte fix acolo pe podea, m-ar scuti de gătit acasă), mă fac de râs în tot magazinul, doamnele de pe raion o să se uite urât la mine şi tanti de la casă mai că m-ar împuşca, dar şi-o uitat pistolul cu bile acasă.”

 Îi o ţâră de haos în capul nostru câteodată. Floricele pe câmpii, mieluşei şi căţeluşi, toţi dansând amestecaţi, sărind peste garduri, dintr-o parte în alta şi, la urmă, cad toţi epuizaţi! Off, ce greu a fost să avem atâtea gânduri…

Aşadar, ne gândim noi aşa – aproximativ – că dacă tăte mai micile sau mai marile dorinţe ale creierului nostru se vor întâmpla… atunci o să fim liniştiţi. Dacă o să reuşim să facem toate câte ne-am propus, dar până să împlinim vârsta pensiei (totuşi), atunci, în sfârşit, o să ne luăm şi noi vacanţă în Costa Rica. Atunci, ‘om putea şede ca boierii pe plajă, la soare, cu vânt gingaş adiind pe la subţioară şi toate liniştile anexe, a’ noastre or să fie. Doar atunci butonul de shut down ori hybernate ori pause ori break, se va activa. Până atunci, NU! Nu, domne. Până nu ne-am turat la maxim, până nu ne-am încrâncenat de-am rămas laţi pe podea din cauza epuizării, nu ne lăsăm!!!

Dragii lu’ mama, cât suntem de ambiţioşi şi muncitori. Cum vrem noi mai mult, mai bine, mai confortabil. Niciodată AŞA. Niciodată, AŞA e bine! AŞA îmi place. Acuma-s mulţumit. În acest moment, mă declar mulţumit.

Dar,

… dacă a ajuns să mă întrebe scumpa mea mamă ce înseamnă meditaţie şi cum anume se face, înseamnă totuşi că nu stăm chiar aşa de rău. Înseamnă că am observat şi noi că nu mai merge cu 1000 de biţi / minut şi că, ar cam trebui să o luăm mai încet, să nu ne mai împrăştiem atâta.

Totuşi, haosul şi dezorganizarea ni-s bune la ceva: ne dau material de lucru – apă, nisip, balastru, ciment etc. Ştiţi voi, ca să facem beton din ele. Nu găsim niciun şablon după care stimulii ne invadează, ne pun răbdarea la încercare şi ne testează viteza de reacţie şi de execuţie. Aşa că, avem două alegeri:

– strângem jucăriile şi să plecăm

                  sau

– să punem în ordine toate jucăriile ce le avem deja ca să ne putem ocupa de droaia de alte jucării pe care tocmai le-am primit! <3

teox1

O ţâră de linişte n-avem,  ni s-o gătat din cămară. No… dără haidem la magazin să ne luăm tăţi. Magazinul ăsta îl găsiţi în Arghial <3 Luăm răbdarea apoi putem discuta şi colabora fain. Că de aia io-s bun la ceva şi tu la altceva, ca să construim ceva împreună. Întâi, un pod ca să ne lege şi ca să putem să ne facem vizite de …, din alea în care ne ducem ceva dulce unu’ la altu’, flori, pături, mături. No, ce este nevoie. Zi, ce-ţi mai trebe, că io-ţi aduc! La mine acas’ am de tăte, cu ce te pot ajuta?

Nu pot să mai fiu ca ieri şi nici tu nu merită să îţi mai manifeşti atitudinea de ciobănaş cu 300 de oi. Hai să lasăm prostiile şi să gândim împreună.

 buştean

Exact ce ziceam. Uite… şi buşteanul cu care o să construim podul dintre noi.

 

Cu drag, Teodora.

 

16 aprilie 2014

Sursă poză: UnFelDeToateFelurile – facebook page

https://www.facebook.com/UnFelDeToateFelurile