browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Avem ideile cu un scop

Posted by on April 8, 2014

de Teodora Stan

Te rog, pune-ţi ideile în aplicare cât mai repede posibil, aşa cum ştii tu mai bine (dar nu înaintede a citi până la capăt sau măcar sfârşitul acestei scrieri).

De-a lungul unei zile avem zeci, poate sute de idei. Unele sau multe dintre ele foarte bune, utile, folositoare. Unele care ne-ar ajuta să fim oamenii care ne dorim să fim: mai răbdători, mai curajoşi, mai creativi … completaţi voi. Unele idei ne prezintă, simplu şi fugitiv, rezolvarea unei anumite probleme. Altele se repetă obsesiv, sau poate, doar constant. Luaţi un pix şi notaţi-le sau, măcar, fiţi mai atenţi la ele! Nu cumva a venit timpul să le daţi curs, să le aplicaţi… să le puneţi în valoare? Şi acum clişeicul, dar mult potrivitul în acest context: „e mai simplu decât credeţi”. Clişeul numărul doi: „de obicei, lucrurile sunt mai simple decât vă aşteptaţi!”.

De numeroase ori, anumite idei, oricât de extraordinare ar fi, au un glas atât de plăpând încât aproape că nu le auzim şi, deci, nu le dăm atenţie. (Dacă tu faci contrariul, bravo ţie, felicitări!!! Nu m-am putut abţine şi te felicit de pe acum, deşi o să o fac şi mai pe la sfârşit.) Uneori, tumultul de gânduri vine peste noi ca un val imens şi se sparge exact deasupra noastră, acoperindu-ne complet cu apă. Iar noi, fiinţe firave în faţa forţelor naturii, ne supunem. Încercăm să ne ţinem coloana vertebrală dreaptă, să contractăm muşchii să nu ne ducă valul prea departe, doar că… abia apoi realizăm că e mai bine să ne lasăm duşi. Şi ne gândim la o mie de chestii, sărind de la una la alta. Haotic, aparent. Mai trece o vreme până ne amintim că ştim să înotăm. Printre gânduri, bineînţeles. Sau mai bine decât atât, suntem dotaţi cu sită. Le hrănim doar pe alea care ni-s bune. Ce rost are să mă victimizez singur în propria cutie craniană? Acolo unde nu mă vede nimeni. Este absurd.

Paranteză: [Nimeni din afară nu poate da atenţie unei posibile drame mai bine decât mine. Tre să fiu atent la mine, nu numa’ pe boss pot să-l tratez cu mănuşi. Io, pe mine, ar fi bine să mă tratez regeşte. Să am grijă şi să fiu atent la emoţiile şi sentimentele mele. Ce vreau, de fapt? Care-s cele mai adânci dorinţe ale mele? De ce vreau ca ele să se împlinească? De ce nu-mi pot controla gândurile negative? De ce, când vine vorba de alţii, sunt capabil să mă port frumos şi să le spun cuvinte faine, dar când tre’ să mă port frumos cu mine, mă transform într-un insensibil, surd… absurd. Tiran, neînţelegător, ţăran – mă refer doar la cei care se simt că fac parte din categorie.] Închidem paranteza

Aşadar, după ce ne-am dat în cap cu o mie de gânduri/minut, mai trece o vreme până ne dăm seama că, de fapt, putem căuta soluţii. Soluţii? Şi imediat se derulează prin faţa ochilor următorul film: indiferent cât de departe ne-a dus un val, întotdeauna ne vom putea întoarce de unde am plecat. Sau măcar vom putea să nu uităm de unde am plecat şi să învăţăm ceva din ce ni s-a întâmplat. Depinde de ce vrem…

Natura are grijă să ne amintim ideile bune pe care le-am avut o dată. Ele vor reveni până când, în sfârşit, le vom folosi. O idee utilă, dar nepusă în practică, va reveni la mine, la tine… val vârtej, ca o soacră nervoasă şi supărată… Că iarăşi ai uitat să îi cumperi hârtie igienică cu 4 straturi, roz şi cu miros de flori de liliac. Că o ignori, că o desconsideri, că nu o iubeşti şi că nu-i meriţi fata. Ce mai?! Eşti un ginere deplorabil, iresponsabil şi imatur. Atunci, o să faci plecăciuni în faţa ei şi o să-i spui: „Da, mamă soacră, ai dreptate, promit că n-o să mai greşesc. Promit că şi albastră îţi cumpăr, numa’ de te-aş putea transforma într-o mumie egipteană… să te pot înfăşura tătă în hârtie igienică. Apoi, de bucurie că nu mai poţi vorbi, o să fac dansul ploii în jurul tău!”

Momentul comic s-a încheiat. Oamenii serioşi pot citi în continuare.

Apele se liniştesc după ce ne folosim ideile sau… ne vin şi mai multe. Şi devenim idioţi?!?!

………

Ne place să zacem în mocirlă. Stăm de mult timp în ea, ne-am obişnuit şi a apărut, aşa… o inerţie. Am vrea să ieşim din noroi, da’-i cald şi bine acolo. De fapt, nu ne ţine nimic, decât conştientizarea propriei persoane. A şti şi a face diferenţa între nevoile profund interioare sau chemările şi, pe partea cealaltă a baricadei, ce vrem să facem/obţinem pentru a hrăni un ego (orgoliu, mândrie, îngâmfare, nesiguranţă).

Trăim în prezent şi nu în trecut. Trecutul, oricât de strălucitor apare în amintire, este doar o frunză de toamnă bătută de vânt: frumos colorată, dar care, inevitabil, tot pe sol va ajunge, unde va putrezi. Dar nu-i niciun bai, că după ce se descompune treptat şi pătrunde în sol, materia frunzei de toamnă, va renaşte la primăvară. Ce iarbă frumoasă vedem primăvara! Dar noi.. am rămas cu gândul tot la frunza colorată în nuanţe tomnatice. Aloooo, garaaa! Oricât de strălucitoare este amintirea, nu este nici pe departe atât de plăcută precum imaginea în faţa căreia ne aflăm chiar acum. Privim iarba cea nouă cu melancolie: „sunt atâtea lecţii ce nu le-am învăţat, sunt atâtea cuvinte pe care nu le-am spus, sunt atâtea lucruri pe care nu le-am făcut…”. Off. „Nu pot sta în linişte să privesc această frumuseţe, nu am fost destul de sincer cu mine până acum! Dar o nouă idee mi-a venit pe moment: mă pot schimba!Aşa şi cu trecutul: după ce am descompus tăt ce am putut şi am extras lecţiile, putem să merem liniştiţi în continuare prin viaţă.

O putem lua de la capăt oricând. Timpul, ca şi măsură, există numai în lumea oamenilor. Se spune că Dumnezeu nu trăieşte decât într-un continuu moment prezent.

Aşadar, te rog, orice idee nouă, salvatoare, utilă, frumoasă ai avut în ultimul timp, pune-o în aplicare! Ai încredere în ea! Este o idee bună! Poate frica este cea care îţi spune că nu va funcţiona sau că alţii o vor refuza. Pune-ţi ideile pe hârtie (dacă au venit spontan şi eşti prea grăbit ori ocupat) şi  du-le spre împlinire, una câte una (sau mai multe deodată, bravo Superman). Chiar cred că ideile îţi vin cu un scop şi nu le ai degeaba. Fii natural, fii spontan! Aşa eşti cel mai fain, ăşta eşti adevăratul tu!

Aş vrea să-ţi mai spun că, după ce vei fi început să-ţi aplici ideile mai mult decât până acum sau le vei folosi pe cele la care te temi că vor reacţiona prost alţi oameni (ce ştiu ei ce-i în interiorul tău?), observă efectele. O să-ţi dai seama dacă ele au răsărit din ego, din ambiţie prostească sau punerea lor în practică îţi hrănesc spiritul, sufletul – spune-i cum îţi place.

Iar dacă, în general, ai o tendinţă de a-ţi folosi ideile şi ai observat că asta te face tăt mai fericit, tăt mai entuziasmat, tăt flower power, zâmbete şi fluturaşi, no… bravo!

P.S. Articolul ăsta s-a născut pentru că mi-am folosit şi eu, la rândul meu, neşte idei: multe, creţe, în care nu am crezut. Dacă îţi pui multe sau toate ideile în aplicare, bravo! Sper că a fost o lectură plăcută pentru tine.

Îţi mulţumesc pentru timpul tău!

Teodora.

Mai jos eu şi ideile mele:

Teo1

Blogul Teodorei: http://tediinportugalia.blogspot.ro/