browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Fonduri norvegiene pentru basme românești

Posted by on November 9, 2015

Povestea “halucinantă” a celor patru impostori ce au pretins înconjurul lumii pe jos între 1910 si 1916.

Tinerii români Dan Dumitru, Paul Pârvu, Gheorghe Negreanu şi Alexandru Pascu, cică erau studenţi la Paris în 1908. Doi studiau geografia, doi conservatorul. Se înscriu la un concurs organizat de Touring Club de France prin care trebuiau să călătorească 100 000 km pe jos în jurul lumii. Concurs inexistent în arhivele Touring Club de France.

Pornesc în 1 aprilie 1910, din Bucureşti (sic). Sugestivă zi şi-au ales. După 2 zile cică sunt în Braşov, 160 km! După 16 zile de la plecare sunt în Budapesta. Urmează Viena, Berlin, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Helsinki, Sankt Petersburg, Moscova. În Moscova ajung la sfârşitul lui iulie: 3870 km în 4 luni, 120 zile! Urmează Tula, Tbilisi. În Tiblisi ajung după 7 luni: 210 zile, 5530 km. Urmează Teheran, Kerman, Baghdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Sudan, Eritreea, Yemen (12 000 km). Constantin Şarpe, nepot de-al lui Dan Dumitru, spune că s-au plimbat prin peninsula arabă, au vizitat Mecca, iar pentru Africa dă alt traseu, un traseu ce cuprinde şi Somalia, Tanzania şi Mozambique (traseu’ dat de Constantin Şarpe aici). Conform lui Tebeică (bibliografia e la finalul articolului, in josul paginii) din Yemen merg pe mare în Zanzibar, apoi Madagascar (16 350 km – 12 000 pe uscat, 4 350 pe mare). Traversează insula Madagascar şi se îmbarcă pentru Sydney (total 26 300 km). Din Sydney merg pe uscat până în Brisbane – 700 km. Constantin Şarpe, dă alt traseu pentru Australia, irealizabil, cu mai mulţi km.

Din Brisbane merg pe mare până în Bombay, unde ajung în 10 iulie 1911. Şarpe vine şi de data asta cu un traseu mai lung: Australia – Noua Zeelandă – Papua Noua Guinee – Singapore – Brunei –Filipine – Sri Lanka – Bombay. Kilometrii pentru filmul ăsta nu îi mai calculez! În Bombay moare Alexandru Pascu, în urma unei supradoze de opium. Un aspect pozitiv tot este în episodu’ ăsta: Românu’ se distrează după sloganul „Ori la bal, ori la spital!”.

La acest moment, după 1 an şi 2 luni aveau 37 300 km, din care 13 100 pe uscat, iar 24 200 pe mare.

O mențiune prețioasă rămasă din India: între Bombay şi Calcuta fac 1650 km în 62 zile, asta înseamnă o medie de 26,5 km pe zi! Cifră realistică!

01DD1

Din Calcuta pornesc după jumătatea lui septembrie 1911, pe mare la Cape Town, apoi iau coasta de vest a Africii cu vaporul până în insulele Canare, din insulele Canare merg în Rio de Janeiro. Calcuta – Rio de Janeiro 23 750 km pe mare. În Rio de Janeiro au 62 700 km – 14 750 km pe uscat, 47 950 km pe mare. După Rio de Janeiro urmează: Montevideo – Asuncion – Buenos Aires – Santiago – Lima – Quito – Bogota – Panama – San Francisco (alţi 14 600 km pe uscat). În San Francisco ajung în vara lui 1912!!! Vreţi să îmi spuneţi că au făcut 23 750 km pe mare + 14 600 pe uscat, pedestru ( un total de 38 350 km) în 10 luni? Ar fi schimbat 4 vapoare, doar din Canare în Rio de Janeiro menţionează că au făcut 24 de zile, pentru restul distanţei făcute pe mare, le-ar fi trebuit minim alte 3 luni; rămânându-le maxim 6 luni pentru cei 14 600 km de făcut pe jos prin America de Sud şi America Centrală! Adică, 14 600 km pedestru în 180 zile? O medie de 81 km/zi? PE JOS?

01DD2

În acest moment totalul e 77 300 km (29 350 pe uscat, 47 950 km pe mare). Din San Francisco trec în Japonia pe mare (8300 km), din Japonia în Hong Kong (3 000 km). Din Hong Kong merg la Beijing. Între Hong Kong şi Beijing moare Gheorghe Negreanu căzând într-o prăpastie. După Beijing lucrurile nu mai sunt clare. Singurul care a scris despre călătoria celor patru este Val Tebeică, restul l-au preluat pe el. Dan Dumitru a trăit 90 de ani şi nu a scris nimic despre aventura sa? Ciudat!

Val Tebeică povesteşte că din Beijing au mers în Nikolaevsk pe Amur, apoi de aici cu un vas în Tilichiki (nord – estul peninsulei Kamchatka). În Tilichiki ar fi ajuns în toamna lui 1912….. nu uitaţi că în vară erau în San Francisco! Făcuseră din San Francisco până în Hong Kong (via Tokyo) 11 300 km pe mare, apoi din Hong Kong până în Nikolaevsk na Amur 4350 km pe uscat! WTF!? Val Tebeică e meridian cu geografia! Din Tilichiki ar fi urmat strâmtoarea Bering, apoi Alaska, Vancouver, San Francisco(alţi 7200 km pe uscat)! Amuzantul Tebeică nu ştia că Beringul nu îngheaţă şi e foarte greu de traversat chiar şi cu o ambarcaţiune. Strâmtoarea Bering e un fluviu uriaş şi nărăvaş, nu o calotă de gheaţă! (A common misconception is that the Bering Strait freezes in the winter time and it is easy to walk across the ice.  In reality there is a strong current flowing north through the strait which usually creates large channels of open water.  On occasion these open channels become clogged with moving chunks of pan ice, so it is theoretically possible to jump from chunk to chunk, along with some swimming across the open leads.  Luck is also required in having favourable currents. There are two reported cases of successful ice crossings.  The first was in 1998 when a Russian father and his son attempted walking to Alaska.  They became marooned on the pack ice and spent many days drifting and cut off from shore.  The ice finally reached the far side of the Strait.  The men, on the brink of death staggered onto American soil.) Sursa aici.

În 1962 Tebeică afirmă că au traversat Bering-ul; dar în 1975 în cartea “Români pe şapte continente” după moartea lui Gheorghe Negreanu, în Beijing, spune: “Răsturnarea vechilor rânduieli din Imperiul Ceresc (China) şi înnegurările din Ţara Dimineţilor Liniştite (Japonia), au tulburat desfăşurarea călătoriei celor doi globe-trotteri. După sosirea în principalul port la Pacific, al Columbiei Britanice (Vancouver, Canada)…continuă” Ah, au trecut pe mare!? Povestea trece de la o propoziţie la alta, din Japonia în Canada.

Întorşi în San Francisco (sic) în vara lui 1913, după 3 ani & 3 luni; 100 200 km (40 950 pe uscat şi 59 250 pe mare) – conform scenariului în care au mers via strâmtoarea Bering; cel mai plauzibil 98 100, considerând că din China au revenit în San Francisco pe mare (32 350 km pe uscat, 67 550 km pe mare).

01DD3

Mai fumează nişte legale şi continuă San Francisco – Tampico – Panama – 5300 km. Din Panama iau un vas la Tanger (8100 km pe mare). Din Tanger merg în Tunis pe uscat (1450 km). Urmează Sicilia, Elveţia, Franţa, Belgia, Olanda, Anglia, Scoţia (alţi 3500 km pe uscat). Trec înapoi Atlanticul în Quebec, (4 800 km pe mare).

Aici au un total de 113 050 km (70 450 pe mare şi 42 600 km pe uscat). De aici merg la Detroit, Cleveland, Washington, Florida (alţi 3300 km pe uscat). Despre aceşti 3300 km Dan afirmă că iau parcurs în 6 luni! Deci o medie de 18 km pe zi! Se spune că au scos o medie constantă de 45 km pe zi, pe durata a 6 ani, dar din singurele afirmaţii ale lui Dan Dumitru au avut medii de 30 km pe zi în Orientul Mijlociu (In Orientul Mijlociu după aprecierile noastre nu am străbătut astfel mai mult de 30-35 km pe zi”. Afirmatia aparţine lui Dan Dumitru şi e reprodusă de Val Tebeică în Străbătând lumea, p 298), de 26,5 km pe zi în India şi de 18 km pe zi în SUA. A recupera doar diferența dintre 18 şi 46 km/zi a celor 6 luni, e o altă imposibilitate!

Paul rămâne în Florida pentru că i se amputase un picior. Câinele Harap deasemenea. După operaţie Paul va lucra ca profesor de română pentru copiii românilor din Cleveland, aici va muri. Cel putin asa spune povestea. Un certificat de deces gasesc?

Dan continuă din Florida în  Cuba, Haiti, Jamaica, Republica Dominicană (care nici măcar nu exista pe atunci, pentru că şi-a declarat independenţa faţă de SUA în 12 iulie 1924. Zic io, dacă a trecut pe acolo, Dan trebuia să ştie astea), Antilele Mici, Venezuela – Lisabona (vas). Aceşti km i-am rotunjit mult în jos, generalizând am calculat Miami-Caracas-Lisabona, au dat alţi 8700 km pe mare. Erau de două ori mai mulţi! Avem un total de 125 050 km, din care 45 900 pe uscat şi 79 150 km pe mare.

Din Lisabona traversează peninsula Iberică până la Barcelona, via Madrid. Aceştia sunt încă 1 000 km pe uscat. Din Barcelona ia un vapor pentru Salonic (alţi 2 150 km pe mare), un total de 128 200 km, din care 46 900 pe uscat şi 81 300 pe mare. În Salonic e considerat spion şi trimis la Londra, unde e scăpat de ministrul plenipotenţiar al României. Nu cred povestea asta! Adică tot turul ăsta ar fi organizat de franţuzii de la Touring Club de France, Marele Alfonso XIII şi Casa Albă îi primesc, dar e închis în Grecia, aliat al Angliei, ca să fie dus la Londra? Revine cu avionul la Salonic, de unde o ia spre Bucureşti, încă 600 km pe uscat. Un total de 128 800 km, din care 47 500 km pe uscat şi 81 300 km pe mare. În 29 martie 1916, ajunge la Bucureşti, cu aceste cifre aproximative şi indulgenteImportant și amuzant de remarcat mai este faptul că ni se spune că mergeau și pe vapoare, de zor, toată ziulica, roata-roata vaporului, ca să facă astfel și mai mulți kilometri. Acești kilometri, precum toți ceilalți erau calculați de pedometrele pe care le purtau la 1910! Garmin ar da faliment de oftică!

Că le era imposibil să fi avut o medie de 46 km/zi, ne spun poveştile posibilelor spectacole din Copenhaga, Oslo, Helsinki, Paris (am găsit documente care atestă că au stat 16 zile în Paris, între 11 şi 27 februarie 1914), Londra, Washington, Cleveland, Detroit; basmele eventualelor arestări din Danemarca şi Salonic; invocatele zile petrecute în 95 palate prezidenţiale şi 15 palate imperiale; zilele petrecute muzee precum Ermitaj, British Museum, ETC, ETC! Eventualele înmormântări creştineşti ale lui Sandu şi Gheorghe au durat zile, datorită actelor, aprobărilor şi procedurilor necesare (consulul francez ar fi intervenit în Beijing). Pentru înmormântarea creştinească a lui Negreanu a trebuit să intervină consulul francez.

Mai mult, toate distanţele calculate în acest articol, sunt cele mai scurte distanţe pe glob (sfera terestră) între două oraşe consecutive prin care au trecut ei (punctele roşii de pe hartă)! Aşadar, nu am calculat distanţele drumurilor, ci am calculat DISTANŢA AERIANĂ pe glob între punctele traseului: Bucureşti – Braşov – Budapesta – Viena – Berlin – Copenhaga – Oslo – Stockholm – Helsinki – Sankt Petersburg – Moscova. Până în Moscova am considerat 3870 km, în loc 4980, câţi sunt pe drum! Până în Tbilisi am considerat că sunt 5530 km, în loc de 7180, câţi sunt pe drum!  ETC! Aşadar, celor 128 800 (47 500 pe uscat, 81 300 pe mare) le putem pulsa 20%! Astfel am avea 155 000 totalul, 60 000 pe uscat, 95 000 pe mare!

Ajuns la București, Dan ar fi avut făcuţi 96 000 km. Nu ştiu cum au calculat ei, dar am o vaga banuiala ca nu le au cu matematica. Chipurile, Dan ca să atingă 100 000 km mai face 4 000 km în 1923: Bucureşti-Belgrad-Pristina-Skopje-Tirana-Sarajevo-Milano-Paris. În timp ce făcea aceşti ultimi kilometri e menţionat în revista “Illustrazione del Populo“, numărul 46 pe anul 1923.  (Caut revista, vă ţin la curent!)

Traseul maritim dintre Brisbane şi Bumbay, tăie India şi Indonezia. Am pus traseul ce l-ar urma un avion, distanţa realizată de un vapor ar fi cel puţin dublă în acest caz.. Din Calcuta în Cape Town aceeaşi poveste! Din Cape Town în Canare, din Canare în Rio de Janeiro, aceeaşi situaţie!

Pentru calculul distanţelor pe glob am folosit: www.daftlogic.com/projects-google-maps-distance-calculator-htm

Mentionez si kilometrii facuti pe oceane, pe vase, pentru ca Dan afirma ca le era frica sa nu sa piarda din kilometri fantamasgoricului concurs francez, așa că mergeau roata-roata, de nebuni, pe fiecare vas, cu un aparat de numarat kilometri la picior.

În toată călătoria sa Dumitru Dan ar fi rupt 498 opinci şi 28 costume naţionale, care îi erau trimise pachet. A vizitat 74 ţări, 1500 oraşe, 15 palate regale, 95 palate prezidenţiale. WTF!? Mai multe palate prezidentiale decât ţări? Ah, astea sunt afirmaţiile, v-aţi prins.

Tot ce s-a scris despre Dan Dumitru, s-a făcut cu formulări de genul: „Gestul său s-a consumat sub febra dorului de România”; „Dorul de patrie îl punea la grea încercare”. Serios? Cum?

Articolul Historia, scris de un PROFESOR UNIVERSITAR, DOCTOR, promovează basmul, LINK AICI. Adevărul deasemenea a publicat acest mit. Gazeta Sporturilor, n-ar fi meritat să o menționez.

Între peripeţiile prin care au trecut cei patru ni se povestesc următoarele: Pe malul Nilului au fost atacaţi de crocodili, au scăpat căţărându-se în palmieri. Vă invit să încercați să vă cățărați în palmieri și să mai și stați până pleacă crocodili! În deşertul Nubian i-a prins o furtună de nisip care i-a ţinut blocaţi 10 zile. În Australia, Dan şi Pascu, intrând într-o pădure în căutarea unui loc de înnoptat au fost luaţi prizonieri de nişte aborigieni. Au fost legaţi şi băgaţi într-o groapă. Conform Valentin Borda, aborigienii au mâncat somniferele ce le aveau cei doi în bagaje. Mergi să cercetezi o pădure în căutareau unui loc pentru înnoptare, cu somnifere cu tine? Dacă aborigienii au halit somnifere asta a dezlegat funiile celor doi? Val Tebeică spune că s-au tăvălit prin foc până le-au ars funiile. Dar ei nu au ars?

Dan a trăit 90 de ani dar nu a scris nimic despre călătoria lui!? Măcar traseul, domnilor! Mai mult, din 1910 în 1962 nu s-a scris nimic în presa românească despre un călător de asemenea anvergură? WTF?

Am mers la Muzeul Judeţean Buzău, unde se află colecţia Dan Dumitru. Aceasta conţine două înregistrări audio cu Dan Dumitru, interviuri luate acestuia. Ele au fost transcrise foarte precis pe rând în două ediţii de-ale Analelor Buzăului: 1) Mădălina Oprea, Conferinţa globe-trotterului Dumitru Dan despre extraordinara sa călătorie în jurul lumii, în Analele Buzăului, vol. IV, Buzău, 2012, pp. 155-190 (imagini incluse); 2) Mădălina Oprea, Colecţia „Dumitru Dan” din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău. Un interviu despre călătoria pe jos în jurul lumii, în Analele Buzăului, V, Buzău, 2013, pp. 225-262 (imagini incluse). În fiecare interviu Dan dă un traseu diferit de cel al lui Tebeică, unul mai lung, mai complicat, mai SF! Primul traseu oferit de Dan Dumitru, îl voi reda doar cartografic, materialul este deja prea lung:

b) prim-traseu-conform-dan-1

Menţiune: din Sydney afirmă că a trecut în Noua Zeelandă. Spre deosebire de traseul dat de Tebeică, Dan afirmă că a ajuns şi la Mecca, a luat la picior coasta de est a Africii; că din India merge în Rangoon şi Bankok; ca din Bankok să meargă în Africa de Sud (după cum puteţi vedea mai jos).

Totuşi în acelaşi interviu spune o poveste din Vietnam, fără să fi menţionat Vietnamul în itinerariu. În această poveste din Vietnam, 7000 – 8000 oameni mureau zilnic datorită unei boli, noroc că nu au dispărut toţi.

b) prim-traseu-conform-dan-2

Din Panama trece în Asia, adăugând şi Filipinele. În 1914 cică trece Beringul îngheţat, dar în februarie 1914 documentele spun că era în Paris. În strâmtoarea Bering cică se revede cu un căpitan de vas cu care s-a mai văzut în 1911 la Roterdam! SCUZEMUA? În 1911 parcă o ardea prin Australia şi India! În 1911 moare Sandu în India! Tebeică zicea că au trecut Beringul în iarna 1912 – 1913.

De aici traseul dat de Dan, coincide cu cel al lui Tebeică. Se pare că Tebeică nu fabula ci din contră, încerca să dreagă filmul SF al lui Dan.

Traseului dat de Dan în al doilea interviu ce ni l-a lăsat, nu îi mai fac hărţi. De data asta nu mai intră în Arabia Saudită ci ia Africa de la nord la sud. Ajuns în Cape Town nu mai merge spre Australia ci trece în Americi, apoi din Panama trece la Rangoon, Tokyo, Beijing, Singapore, Java, Borneo, Manilla, Hong Kong, Shanghai, Bombay, Noua Zeelandă, Australia (lipsesc Siberia, Bering şi Alaska). Din Australia merge în TUNISIA! Din Tunisia traseul coincide cu cel al lui Tebeică.

Dan cum dormea adesea în palmieri şi nuci de cocos înalţi de 80 – 120 metri. În timp ce dormea era atacat de maimuţe. Maimuţele îl atacau cu portocale. Culegeau portocalele din portocali şi se căţărau cu ele in palmieri ca să îi dea lui Dan în freză? — Mai povesteşte că în Borneo în timp ce dormea într-un pom înalt de 80 metri a fost răpit de o gorilă. Ia dat cuţât gorilei iar gorila în semn de recunoştiinţă ia mâncat două dejte! Când povesteşte a doua oară această poveste, dejtele şi le rupe luptând, nu îi sunt mâncate de către urangutan (nu gorilă) dintr-un pom de 100 metri (nu de 80). Toate astea în condiţiile în care cel mai înalt sequia din lume are 87 de metri.

În Sumatra iar e atacat de “fiare”, cimpanzei de data  asta. În Indochina e atacat de ţânţari de 12 cm! Cireaşa de pe tort vine din îngheţata Alaskă: “Populaţiile din micile aşezări erau mai sălbatici şi fugeau după noi şi ne băteau cu sloiuri de gheaţă!

Povesteşte că în situaţia în care a fost luat prizonier de aborigeni şi-a băgat mâinile în foc ca să îşi ardă funiile cu care era legat. În al doilea interviu spune că aborigienii l-au dezbrăcat ca să îl bage în cuptor dar înainte de a fi bagat în cuptor i-a venit geniala idee să le dea bomboane care erau date cu un praf special, praf somnifer. Au adormit ăia iar ei au scăpat.

Mai povesteşte că dădea reprezentaţii populare (hahaha) şi strângea 1000 – 2000 dolari într-o seară! 1000 – 2000 dolari la vremea respectivă sunt echivalentul a 50 000 dolari de azi!

De trei ori menţionează că în 1914 era la Paris cu toţi ceilalţi trei tovarăşi! Aşadar, afirmă de 3 ori că erau în Paris în 1914 chiar dacă unul trebuia să fi murit în 1911 în India, iar altul în 1912 în China!

Cică ei, nu au avut bani să urmeze studii universitare la Iaşi sau Bucureşti deci s-au dus la Sorbona, la Paris. Nah, amărâtu’ de Paris era mai mocăneală. Scenariul clasic comunist, în care copilul sărac de la ţară răzbate în nedreptul sistem burghez! Bleah! Ca scenariul să fie de manual, unul era dobrogean, altu’ muntean, altu’ ardelean iar Dan moldovean (Buhuşi, Neamţ).

În arhiva Muzeului Judeţean Buzău am găsit 60 kg de documente din călătoriile făcute de Dan în Europa şi Americi, dar absolut nici un document din Africa, Asia sau Australia! A ţinut cel mai neînsemnat document din Americi şi nu a ţinut certificatele de deces ale lui Sandu şi Gheorghe? No, oricum spune clar de 3 ori, că în 1914 erau toţi la Paris. Erau consuli ori diplomaţi?

S-au păstrat paşapoarte de-ale lui Dan, care atestă (cu vize) că a călătorit în Europa (Italia, Elveţia, Franţa) în anii 1923, 1927 şi 1930.

Dan Dumitru a fost prof de geogra o viaţă întreagă dar nu ştia număra kilometri pe hartă. În unul din interviuri spune că a mers 89 000 km pe uscat şi 11 000 pe mare.

Dan nu e menţionat în arhivele Touring Club de France! Pe Gallica e digitizată toată arhiva de reviste a Touring Club de France. Au un motor de căutare super profesionist şi bine pus la punct, aici link la site. S-a spus că i s-a luat interviu în revista italiană “Illustrazioni del Populo“, numărul 46 din 1923. Am cumpărat revista de pe E-Bay, am aşteptat-o cu nerăbdare ca să îmi ofere ATÂT:

Illustrazione del Populo - 1923, nr 46 - pag 5

Illustrazioni del Populo“, numărul 46 din 1923, la paginile 5 şi 6 redă o piesă de teatru. Între rândurile piesei de teatru într-un chenar e pus ceea ce vedeţi mai sus, o banală menţiune.

În data de 30 iulie 2014 am reuşit să ajung în Arhivele Touring Club de France, care sunt parte ale Arhivelor Naţionale ale Franţei şi se află în interiorul Saint-Denis Universite. Nu există nimic legat de Dan Dumitru. Aveţi link aici la arhive (la aceea parte în care se putea spera să se poată găsi ceva despre Dan).

************

În luna mai 2015 m-a contactat un jurnalist norvegian în legătură cu un proiect de finanţare solicitată de neşte românaşi, guvernului norvegian:

Screenshot 2015-11-08 13.29.51

norvegienii

Aici aveți pagina proiectului lor (ștearsă între timp).

Norvegianul a citise partea de mai sus a acestui text. Problema era că doar se trezise cu două variante ale poveștii iar asta nu era suficient. Aveam egzact ce îi trebuia: dovezi ca cei care au accesat fondurile stiau de articolul meu:

Screenshot 2015-07-18 02.50.51

După ce mi-a pus la dispoziție PERSONAL toate resursele primare și bibliografice îmi zice că nu am văzut resursele. Ea nu menționează surse și îmi zice mie că nu le menționez!? Ha, ha, bună asta!

Înainte ca acest articol al meu să fie publicat povestea e promovată de Digi24, aici, de Observator, aici, de GSP, aici. Ceea ce e ok, oamenii au crezut povestea, n-au văzut în profunzime. Dar, la mult timp după ce eu public articolul, Adevărul promovează această poveste în 11 aprilie 2015, aici. Le scriu în 13 aprilie 2015:

Screenshot 2016-01-13 19.19.14

În 25 mai, Adevărul promovează din nou basmul:

Screenshot 2016-01-13 19AAADEV

Un profesor universitar si arhivista Muzeul Judetean, platiti din banii contribuabililor, vor 65 000 de euro din partea guvernului norvegian pentru niste gogosi numite “researchers or scientists“. Am vazut cat de stiintifica e treaba cu urangutanii si gorilele ce il atacau cu portocale pe Dan, cand acesta dormea in copaci inalti de 120 metri, chiar dacă cel mai inalt sequoia de pe Terra are 87 metri.

Cei care vreți revoluții, faceți-le cu goazăle din jurul vostru!
Cei de la News Buzau au lucrat in paralel la desconspirarea fraudei celor de la Muzeul Judetean Buzau. Mai jos aveti raportul dumnealor:
Următorul raport reprezintă concluziile unei anchete a grupului de acțiune civică *** și se referă la așa-numitul proiect dedicat lui Dumitru Dan, primul globbe-troter român. Proiect implementat și vernisat zilele acestea de către muzeul din Buzău. Sursele investigației noastre au fost: persoane (implicate direct sau indirect) din interiorul unora dintre instituțiile din această colaborare, blogul de călătorie al globe-trotterului Timotei Rad, un jurnalist norvegian (Roger Sevrin Bruland) care a sesizat aspecte ciudate legate de implementarea acestui proiect pe care țara domniei sale l-a finanțat, web-site-ul proiectului dedicat lui Dumitru Dan și altele. Ținem să amintim tăcerea extrem de suspectă a reprezentanților Muzeului Județean Buzău atunci când s-a încercat a se lua legătura cu domniile lor.
Prezentăm raportul sub formă de schemă, spre a fi mai ușor de urmărit, ițele acestuia fiind foarte încâlcite: 1. În anul 2015 muzeul buzoian depune o aplicație de finanțare pentru un proiect dedicat primului globbe-trotter român, Dumitru Dan, student la Sorbona (Dumitru Dan NU a fost niciodată student la vreo universitate franceză, așa cum o arată arhivele studiate de către Timotei Rad; în acest sens am contactat Universitatea respectivă, le-am solicitat să procedeze la o re-verificare și i-am sesizat cu privire la vehicularea prestigiosului lor nume într-un proiect construit pe o situaţie ireală); curios este că și echipa de proiect de la muzeul din Buzău a făcut un drum la Paris pentru aceeași verificare și NU avem nicio cunoștință despre rezultatele lor. 2. În realitate munca de copiere a documentelor (cel puțin într-un singur caz) de la unul dintre muzeele din țară care deține patrimoniu referitor la Dumitru Dan s-a petrecut în anul 2013 de către doamna Mădălina Oprea (acțiunea nemaifiind necesară a fi reluată în 2015 este posibil să avem de-a face cu sume de bani plătiți pentru o cercetare fictivă) – dar nu este singura neregulă procedurală în cadrul acestui așa-numit proiect; 3. În anul 2015 unul dintre muzeele deținătoare de patrimoniu legat de Dumitru Dan se sesizează în legătură cu anumite aspecte mai puțin legale privind activitățile din proiectul ce implica și patrimoniul lor (muzeele partenere nu sunt în realitate partenere/în sensul propriu al cuvântului, muzeul buzoian câștigând un proiect pentru care nu a avut în realitate nici un sfert din patrimoniul invocat și expus); 4. Muzeul Buzău numește o comisie de conduită și etică profesională care analizează solicitarea venită din partea muzeului reclamant la adresa doamnei Mădălina Oprea; această comisie, după deplasări la muzeul reclamant și luări de declarații întocmește un raport ce relevă încălcări ale legislației în domeniul patrimoniului cultural mobil, ale legislației cercetării, ale legislației drepturilor de autor și nu numai; se pare că unele încălcări sunt de natură penală; 5. Deși prezentul raport a fost adus la cunoștință și instituției reclamante, muzeul buzoian NU a luat nici o măsură administrativă împotriva managerului de proiect, ba dimpotrivă, încalcă în continuare legislația din domeniu; 6. În legătură cu aspectele științifice ale proiectului nu ne pronunțăm mai mult decât a făcut-o domnul Timotei Rad pe www.autostopmagellan.ro/timotei-rad-dan-dumitru/#sthash.htRRAaMZ.dpbs 7. Avem de asemenea cunoștință de implicarea directă la nivel de direcțiune și exercitarea unor presiuni asupra conducerii muzeului reclamant de a colabora în tăcere în continuare cu muzeul buzoian; deși se pare că există documente care atestă faptul că unul dintre muzee a dorit să se retragă din această colaborare, muzeul buzoian câștigând un proiect pe un patrimoniu care nu îi aparține (!!!) 8. În ceea ce privește așa-numitele rezultate ale proiectului – Reconstituirea unor cântece și dansuri (pentru care s-au plătit sume consistente), dansurile și cântecele respective NU au dispărut spre a fi reconstituite de către valoroasa echipă de cercetători a muzeului din Buzău (Călușarii, Banul Mărăcine etc.); 9. Un material ceva mai detaliat, cu accent pe demontarea acestui neadevăr științific, a fost trimis de către noi unora dintre ambasadele și consulatele ce urmau a fi invitate de către muzeul buzoian la vernisajul acestei pseudo-expoziții. Ultimele noastre informații, preluate din presa locală, arată că niciunul dintre ambasadorii invitați nu a fost prezent în sală.

Bibliografie:

Străbătând lumea. Călători și exploratori români de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, Val Tebeică,  Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962,

Români pe şapte continente, Val Tebeica. Ed Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1975.

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/ISTORIE/GLOBE-TROTTERI%20ROMANI%20IN%20AUSTRALIA%20de%20CS.htm

Mădălina Oprea, Conferinţa globe-trotterului Dumitru Dan despre extraordinara sa călătorie în jurul lumii, în Analele Buzăului, vol. IV, Buzău, 2012, pp. 155-190 (imagini incluse);

Mădălina Oprea, Colecţia „Dumitru Dan” din patrimoniul Muzeului Judeţean Buzău. Un interviu despre călătoria pe jos în jurul lumii, în Analele Buzăului, V, Buzău, 2013, pp. 225-262 (imagini incluse).

***

TOATE DREPTURILE REZERVATE!

ALL RIGHTS RESERVED!

***

-de Timotei Rad-

alte investigații