browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Le-am furat motocicleta

Posted by on November 14, 2017

De ce scriu acest text? Pentru a încerca să prezint anumite tipologii de gagii, percepuți ca oameni frumoși. Cu riscul și plăcerea de a fi interpretat. Ei vor să transmită că putem face lumea aceasta mai frumoasă, mai bună. Cei naivi o mușcă, spre amuzamentul lor.

Aceste persoane încercă să seducă cu iluziile create despre propria-le persoană. Nu sunt persoane care să formuleze ceva concret, să aibe poziții când acestea sunt necesare. Ce contează e să nu deranjeze și isi construiasca o imagine frumoasă. Chestiuni de marketing, știți cum zic. Lucruri absolut normale, asta fac toți stimabili care și-au propus să fie cineva/ceva în veață.

Dar mai ales, scriu acest text pentru unii tineri visători, cu mesajul: nu se poate face nimic frumos sub Soarele ăsta, pentru că libertatea prostiei și fițele vanitoase fragmentează orice efort de frumos. Ok, se poate face ceva: să dai cu p**a-n clișee fancy.

Acesta, e un post pentru cei tineri. Să nu viseze la a face nimic frumos, să se bucure de propria-le viață, să dea păpiță wanna-be-urilor penibile și să ignore pulimea. Să nu vă doriți ca România să arate mai bine, să vă doriți ca PSD să crească în sondaje, iar pulimea să crească in procente, doar așa, fiind puțini, ne poate merge bine.

Pentru Românica, la anul 2009, un tip își dă un trip de-al avantgardiștilor călători vestici. Omite să menționeze că ceea ce face e să copieze o modă fâsâită vestică, practicata de foooarte multi;si ca preia reteta jurnalistico-marketinghista de hero-buildings roman a unui  alt românaș(o-german) Ted-ică Simon-ică, călător hollywood-ian (partea a doua a acestui post)Pont:astora daca le soptesti Panait Istrati, fac pojar instant.

Oare cum e, ca in calitate de călător fotograf român, să nu promovezi efortul altor călători fotografi români? Proiectul The Atlas of Beauty, zic, categoric cel mai deosebit proiect cultural românesc post-comunist. Da, oamenii aceia extraordinari: soții Ștefan Marinescu și Mihaela Noroc, promovau campania Indiegogo pentru un proiect atât de minunat, iar tu la fel ca ei, fotograf si calator, cel mai notoriu pe atunci, nu le dai share… Din fericire, proiectul lor a reușit să răzbată, să ajungă la OPRAH!

La capitolul jurnalism, aici (reportervirtual.ro/2013/04/povestea-unei-demisii-de-la-romania-libera.html) Mihai Barbu ne povestește telenovelico – lacrimogen despre cum a spus pentru prima oară nu. Până atunci spusese da? Mai spune că dacă ar fi spus iar da, se duceau pe apa Sâmbetei principii. Până atunci Sâmbăta avea albia seacă iar principiile nu alunecau pe ea? În continuare afirmă “Despărțirea mea de cel mai vândut ziar quality din Romania”. Ah…, deci era o reglare de conturi? Pentru ca mai departe să spună: “Nu am chef sa dau detalii”. Suficient de etic? Etica jurnalistica, I mean.

Ca fiu al lui Ion Barbu și posesor de aparat foto Zenit la 14 ani (1994), ne zici că nu îți venea să crezi că ți-ai găsit job de banal “ziarist” (fotoreporter)? De ce faci teatrul ăsta ieftin? Ca să induioșezi? Nu îmi plac telenovelele, cum nu îmi place nici Guță. Îți place Guță?

Discutie imaginara:

-Timo, dar toți cei care visează să călătorească au modele de genu’! Tu chiar urmarești să îi deranjezi pe toți? Dacă ai tăcea ai avea de câștigat!

-Imi propui sa ma doresc model? Toți papă lapte vor modele sau se vor modele? Tataee ne-a invatat ca asta e prostitutie, deoarece toate fetițele ce vor fițe trendy, pe la spate se sfâșie ca hienele. Dar lasă-mă să îți răspund mai amplu, divagând. E plăcerea mea: 1) De ce presupui că toți sunt caracterizati de dorinta de a peria servil pe cei de la care spera sa fure taina prostitutiei? Ce e ala un model? De ce să nu desfințăm conceptul de model? Concepte precum cele de model, lider, etc, țin pe mulți captivi, dezvoltându-le complexe de inferioritate. 2) Deranjez? Mă bucur! Verifică și tu dacă am “deranjat” spunând poveștile unora precum Virgil Galațanu, Vladimir Sharlaev, Tery Vanya. Vezi cât apreciez oameni precum Ștefan Marinescu. 3) Cei care se gândesc să nu deranjeze nu sunt curve?

 —

Ted-ică Simon-ică, călător hollywood-ian

Despre Ted-ică Simon-ică al nost, român după tată, bine că nu s-a știut la noi până acum. Dacă s-ar fi știut, altfel ne-ar fi fost povestit, ca în basmele cu daci, nu dupa cum urmeaza.

Ted-ica e venerat intre motociclisti, are propriul club. Membrii clubului se mândresc nevoie mare cu a fi aceasta fița, pana si Ewan McGregor în călătoria (film & carte) Long Way Round, s-a dat îndrăgostit de inspirat de către Ted.

Tipul (Ted-ică), s-a pretins a fi primul pământean ce a făcut o călătorie în jurul lumii pe motocicletă, între 1973 – 1977. Promovat de colosul New York Times, al carui angajat era, a scris o carte devenită mega best-seller. Ted a încercat astfel să fure meritele lui Carl Stearns Clancy, care cu ȘAIZECI ȘI UNU de ani înaintea sa, a realizat performanța de a fi primul pamantean care inconjura planeta pe motocicleta. 1912! 38 de ani mai târziu, în 2001, în primul aliniat al prologului cărții Dreaming of Jupiter, Ted-ică încearcă să dreagă nițel treaba, dar de mod laș și fără să menționeze meritele deținătorului performantei, Carl. În 2001 spune așa: I didn’t think anyone had done it on bike. — Să mori tu? In calitate de jurnalist la Sunday Times atat de serios te documentezi inainte de a face o afirmatie, cu atat mai mult cu cat e o afirmatie despre presupusele-ti performante/merite? Iar prestigioasa publicatie promoveaza atat de masiv un sarlatan? După ce ți-ai făcut marketing și milioane de dolari, timp de 38 de ani, consideri să te scoți cu o scuză atât de subțire? Modele de astea vrei sa am? No, stai sa iti scriu, scriitorule. Wanna-be barbate.

 

Ok, despre ce o sa iti scriu? Despre cum esti bolnav mental si te consideri zeu și profet adulat… (Dreaming of Jupiter, pagina 5), dar mai ales o sa iti tratez muierismul:

Pagina 199 (Jupiter’s Travels): The idea of going round the world on a motorcycle meant nothing for this men. — Păi băi coie, realitatea nu e ca în fanteziile tale siropoase în care tu te vezi drecu știe ce dulceag prostălău de wanna-be (hipster, emo, etc). — Continuă: I expected people to look at me and know that I was genuine. — Pai daca ma uit la tine si la un amalgan de fiare (motocicleta) si iti zic: Ma numesc Costel Ciumac / Cand vad fer, magnet ma fac!” ai vrea sa consider ca te face genuine faptul ca vrei sa te plimbi cu motocicleta iar asta ar trebui sa fie reprezentativ pentru persoana ta, un fel de virtute in fata careia sa ma aplec?

Vrei sa ma vrajesti cu basmul tau plimbaret, cand interactiunea umana reala e altceva, fiecare interactionand in functie de cum se simte in acel moment, in apropierea ta si de ceea ce tu transmiti atunci. Copil plangacios, lor nu le pasa despre persoana imaginara care te voiai! By the way, tu te uitai la ei, încercând să afli ce sunt ei???  Că tu ai fi sau nu ai fi genuin, e doar o părere.

Prostia-i continuă: Without this tribute (adică dacă lumea nu îi plătea tributul de a îi înțelege scleroza afectivă în care se vedea ceva miez) I became cold and defensive. Pfuoooaii… da, tată! Asta e atitudinea! La pagina 213 spune: With no bike, to establish my credentials, I felt to shy to make contact. Aici vrea să ne explice cum e viața atunci când valuarea ta nu face nici cât un obiect – motocicleta aia – o îmbârligătură de fiare!

Dreaming of Jupiter, pagina 29: I received little attention :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

Jupiter’s Travels, pagina 192 spune: It seemed than that I had been close to the truth in thinking of my role as a myth-maker. Își dă singur roluri, în propriile filme.

În prologul Dreaming of Jupiter afirma cum el în persoană este a mythical figure.

 

În primul capitol al Jupiter’s Travels povestește cum un șaman diliu îi profețește că el e Zeul Jupiter (de aceea și-a intitulat cartea Călătoriile lui Jupiter). Jupiter fiind corespondentul roman, al Zeusului grecesc. Zice că a fost ales precum Odysseus, Cook, Magellan, Columb. Ce ți și cu profeții ăștia, Aleșii. Omul chiar nu face diferența între o expediție militară (precum cele ale lui Cook și Columb) si o campanie de marketing a Sunday Times. Dar il omite pe Ibn Batutta.. Păi a auzit Ted-ică de Ibn Battuta? Sau colonialistul e clar că tre să fie islamofob? La pagina 50 e supărici drăguțul, datorită faptului că libienii refuză să vorbească engleza și ne spune că nu ar fi avut acest curaj când parașuta de Victoria era regină … WTF!?!? …  Stalin și poporul rus / Fericire ne-au adus!? Ca să pretinda ca are rațiuni pentru a își etala islamofobia aduce în discuție antisemitismul unora dintre arabi. Practica neacceptata in discutiile demne. Adica, daca arabii ar fi fascisti, le demasti fascismul prin fascismu’-ti? Pe arabi ii bănuie adesea de intenții rele. Își ia o PĂLMOACĂ morală genială de la tunisianul Mahomed. Fără să se prindă, desigur. Povestea e la pagina 46 – Jupiter’s Travels. Pentru aceasta poveste de la pagina 46 doresc sa ii transmit mesajul: Ted-ică, dacă din body language-ul unei biete persoane ce trăia în deșert acu 50 de ani, ai ales ezitările, spaima și emoțiile INVOLUNTARE ca astfel sa ai pretexte să îl judeci, ca mai apoi să te poți simți superior de mod confortabil, ai călătorit DEGEABA!

Zice că ideea de a înconjura planeta pe motocicletă i-a venit out of blue (din albastru, de nicăieri) – Jupiter’s Travels, pagina 21. Mihai Barbu afirmă identic: Așa deodată. Așa deodată, mi-a plăcut cum sună numele Mongolia.

A defilat peste tot cu legitimația si pozele-i din Sunday Times. S-a plimbat precum un imperialist, cu atitudine arogantă de colonialist. O călătorie burgheză.

Iar cel mai grav e faptul ca in 1976 ajunge in Darwin (Australia) si povesteste cum acest oras e distrus de taifunul din 1977… Oricum, a priori, povestea ii sarise din vara lui 1975 in vara lui 1976. Un an disparut, alb, sabatic? Aceste inconsecvente cronologice indica faptul ca nu ar fi inconjurat lumea, ci ar fi avut mai multe etape de filmari.

În 2001 reface călătoria, pe același traseu, looool, repovestind în cartea Dreaming of Jupiter cum a fost prima oară. Îl scuză însă și vârsta acum, nu doar faptul că e zeu.

Asta fu povestea lui Tedică, exponentul celor pentru care actul călătoriei e o fiță mondenă și arogantă care să o folosească de mod ipocrit ca mască și chestie interesantă. Subiect ce le salvează pedant discuțiile, mască folosită în societate. Comportament de curvă.

Dragilor, am scris postul asta ca sa vedeti ce romane de calatorii citesc altii.