browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

O istorie a competițiilor fotbalistice intercontinentale europene

Posted by on May 11, 2017

Prima competiție europeană continentală, intercluburi,  este “European Cup“, începută în 1955,. Aceasta adună echipe după cum tuna mintea unor ziariști (de-ai publicației franceze L’Equipe): din Austria nu au luat campiona First Vienna FC ci pe Rapid Viena (între 1949 și 1958 nu s-a desfășurat competiția Cupa Austriei); din Polonia nu au luat campiona și câștigătoarea Cupei Poloniei: Legia Warszawa ci pe Gwardia Warszawa; din Scoția nu au luat campioana Aberdeen, nici câștigătoarea Cupei Scoției, Clyde FC, ci pe Hibernian; din Olanda nu au luat campioana Anderlecht (între 1950 și 1956 nu s-a desfășurat competiția Cupa Olandei) ci pe PSV Eindhoven; din Yugoslavia nu au luat campioana Hajduk Split, nici câștigătoarea Cupei Yugoslaviei (BSK Belgrad) ci pe Partizan Belgrad;

din Portugalia nu au luat campioana Benfica sau câștigătoarea Cupei (Taca de Portugal) , ci pe Sporting; din Ungaria nu au luat campioana Honved, nici câștigătoarea Cupei: Vasas Budapest, ci pe Voros Lobogo; din Elveția nu au luat campioana și câștigătoarea Cupei: Las Chaux-de-Fonds ci pe Servette; din Suedia au luat campioana Djugardens, din Danemarca au luat campioana Aarhus; din Germania de Vest au luat campioana Rot-Weiss Essen, din Spania au luat campioana Real, din Franța au luat campioana Stade de Reims. ANGLIA și ITALIA nu sunt acceptate. (ha ha madrid).

European Cup fiind o competiție fără nici un criteriu, o afacere de-a unor jurnaliști francezi, în 1960 se infiinteaza “Cup Winner’s Cup“, o competiție între deținătoarele Cupelor fiecărei țări! UN CRITERIU CLAR. Competiția asta FC Barcelona o câștigă de 4 ori, Real Madrid niiiciooodată! În 1999 Cup Winners Cup se unește cu UEFA Cup, ce urma să ia ființă în 1971, înlocuind “Inter-Cities-Fairs-Cup” (vezi mai jos). Între 1955 și 1971 funcționează o competiție intitulată “Inter-Cities-Fairs-Cup” care în 1971 e transformată în UEFA Cup. Competiția se juca între echipe din orașe ce aveau schimburi economice (aici e vizibil rolul mafiot al fotbalului). Începând cu 1968, echipele se calificau în “Inter-Cities-Fairs-Cup“, de acum numită Runners Up Cup, în funcție de poziția în campionatul național. FC Barcelona câștigă de 3 ori această competiție (toate între 1955 și 1971), Real Madrid o câștigă de 2 ori (ambele între 1971 și prezent).

Între 1960 și 2004 funcționează o “International Cup” (un fel de predecesoare a FIFA Club World Cup, care începe în 2000). Real Madrid o câștigă pe prima de 3 ori, pe a doua de 2 ori. FC Barcelona n-o câștigă pe prima, o căștigă pe a doua de 3 ori.

Intertoto, competiția în care se putea înscrie oricine. Această competiție a fost câștigată de FC Vaslui și Oțelul Galați. Competiția a fost înghițită în 1995 de către UEFA Cup.

SuperCupa Europei e jucată de câștigătoarea European Cup și câștigătoarea Cup Winners Cup. FC Barcelona, Milan și Liverpool o câștigă de 5 ori, Real Madrid de 2 ori. LÖL. UBER LÖL.

Scor 20 – 20. În condițiile în care Real Madrid a creat biznis-ul fotbal. Lucru pentru care le mulțumim.

La a doua ediție a European Cup, 1956 – 1957, concurează Slovan Bratislava – locul 2 în campionat, campioana era Dukla Praga (Cupa Cehoslovaciei a fost creată în 1960); Galatasaray (campionatul Turciei a fost creat în 1959, cupa Turciei a fost creată în 1962, deci Galatasaray era ceva gen Scăieții de Bărăgan); Dinamo București (campioană era St-oaia – sic, câștigătoarea Cupei, Progresul Oradea); campioana și câștigătoarea Cupei Poloniei: Legia Warszawa;  campioana Olandei: Anderlecht; Aarhus (campioana Danemarcei); Nice (campioana Franței); Porto (campioana Portugaliei); Spora Luxemburg (campioana Luxemburgului); Borussia Dortmund (campioana Germaniei); Manchester United (campioana Angliei); Athletic Bilbao (campioana Spaniei); Honved Budapest (campioana din 1955, campionatul maghiar a fost suspendat în 1956 datorită revoluției, dar în 1955 nu se calificase campioana Honved, ci Voros Lobogo); Rapid Viena (campioana Austriei); CSKA Sofia (campioana Bulgariei); Rangers (campioana Scoției); Fiorentina (campioana Italiei); Roda JC (campioana Olandei); Norrkoping (campioana Suediei); Grasshopper (campioana Elveției); Steaua Roșie Belgrad (campioana Yugoslaviei). Real Madrid se calificase ca deținătoare a titlului anterior (câștigat împotriva a 8 echipe ce nu erau campioanele țărilor ce le reprezentau – da, acea țurcă e calculată ca trofeu Champions League).

La a treia ediție a European Cup, 1957 – 1958, participă Borussia Dortmund, Wismut Karl Marx (FC Ezgebirge), Gwardia Warszawa (Gornik Zabrze era campioana Poloniei); Shamrock Rovers (campioana Irlandei); Steaua Roșie Belgrad (campioana Yugoslaviei); Manchester United (campioana Angliei); Stade Dudelange (campioana Luxemburgului); CSKA Sofia (campiona Bulgariei); AC Milan (campioana Italiei); FC Sevilla (ocupanta locului 2 în Spania, cu un an înainte, FC Barcelona era ocupanta locului 2 dar nu fusese acceptată); FC Rangers (campioana Scoției); Saint Etienne (campioana Franței); Aarhus (campioana Danemarcei); Benfica (campioana Portugaliei); Rapid Viena (campioana Austriei); Vasas Budapest (campioana Ungariei); Glenavon (campioana Irlandei de Nord); Norrkoping (campioana Suediei); Young Boys (campioana Elveției); FCSB (Stâna Oițelor Române – campioană); Antwerp (campioana Belgiei); Dukla Praga (campioana Cehoslovaciei); Ajax Amsterdam (campioana Olandei).

La a patra ediție a European Cup, 1958 – 1959, participă: MTK Budapest (nu campioana Csepel); Wismut Karl Marx (FC Ezgebirge) – campioana Germaniei de Est era ASK Vorwarts Berlin; Schalke 04; Standard Liege; Sporting Lisabona; Wiener Sport Club; Dukla Praga; Young Boys; Atletico Madrid (locul 2 în Spania); CSKA Sofia; Goteborg; Wolferhampton Wanderers; Besiktas (campionatul Turciei a fost creat în 1959, cupa Turciei a fost creată în 1962); Stade Reims; Helsingin Paloseura.

De la a doua ediție,  European Cup, se contura ca o competiție respectabilă. Dar, ireal nu era campioană ca să se califice just la a doua ediție, iar a te califica în baza trofeului câștigat împotriva unor echipe gen Urziceni, nu te califică. N-aș considera ignorabil ascendentul moral ce îl oferă începuturile, neparticiparea Angliei, Italiei și Scoției, faptul că 61,5% din echipe nu erau campioanele țărilor ce le reprezentau, ireal ar fi putut, să renunțe de bună voie la cele 2 trofee. Doar că asta o făcea pe AC Milan, egala lor până în 2014 (cu câte 7 trofee). O făcea pe AC Milan în 1997 egala Liverpool-ului, cu 5 trofee, comparativ cu cele 4 ale irealului. Dar noi știm cât de mult contează marketingul în cazul acestui club. Cel mai rușinos club. Club care asasina președinții clubului FC Barcelona. Ce procent reprezintă  fotbalul în acest club, ce procent Franco și ce procent marketingul???

Prima ediție, are două caracteristici, aceeași concluzie:

-prin absența Italiei și Angliei, e un mare zero barat, irelevanță absolută.

-din 13 echipe participante, 8 nu erau campioanelor țărilor ce le reprezentau (irelevanță absolută).

Așa o competiție nu are cum să fie egalul unui Champions League, post 1992. Acest trofeu nu poate fi atribuit precum un trofeu Champions League, la palmaresul nici unei echipe.

La a doua ediție, din 21 de echipe, 18 erau campioanele respectivelor țări. De acum putem vorbi de o competiție cu criterii sportive, dar  ireal ha-ha-madrid nu era campioana Spaniei și se calificase în baza faptului că a câștigat campionatul din curtea școlii de, cu un an înainte. Nici asta nu poate egalul unui Champions League. Acest trofeu nu poate fi atribuit precum un trofeu Champions League, la palmaresul nici unei echipe.

Aceste prime două ediții ale European Cup, pot fi considerate trofee internaționale de talia “Cup Winner’s Cup” sau UEFA Cup/Europa League. Oricine e pasionat câtuși de puțin de fotbal, probabil consideră rezonabile aceste nuanțe clare. Iar cei care se consideră fanii celei mai mari echipe (imperialista ireal – real însemnând regală, să se uite mai sus la scor, e 20 – 20, în condițiile în care FC Barcelona luptă pentru independența Cataluniei, e un spirit, o filosofie, eternitate. În condițiile în care președinți de-ai FC Barcelona au fost asasinați de către Franco. În condițiile în care fair-play-ul nu poate fi adus în discuție. În condițiile în care Catalunia va f independentă, iar ireal, ceea ce merită: o rușine, echipa aroganților și infatuaților.

90% din istoria fotbalului suntem noi

un Pele, un Muller și un Zidane, sunt excepțiile


de Timotei Rad