browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Fuga de istorie / Istoria vlahilor si moldovenilor

Posted by on October 23, 2017

Consider că modul în care am fost învățat istoria, m-a modelat prin faptul că a omis voit o abordare sociologică a societății și a instigat și îndoctrinat prin dogme precum egalitarismul, prin faptul că a pus la rang de egalitate intelectuală un iobag cu un jurist (în loc să explice farmecul viețuirii rurale, dar și violența domestică cruntă specifică acestui mediu, faptul că iobagii aveau data set mental format din convingeri fixe ce trebuiau impuse altora cu forța, faptul că mediul rural este expresia dominării odioase a clericilor și religiei – filosofie ce are la bază umilirea celorlalți prin închinare – lucru care face mai apoi semenii noști să se poarte la fel între ei și să găsească satisfacție doar în a se impune și a domina).

Raționamentele și argumentele continuității daco-romane, deasemenea creează mentalități care nu acceptă comunicarea (nici măcar academică) și nasc sentimente de îngâmfare irațională. Atitudini duse mai apoi, în viața cotidiană.

Cel mai elementar bun simț ar fi trebuit să învețe un copil firav și naiv despre istorie, înainte de orice, că toate teritoriile lumii, au fost cucerite de către mari imperii, așadar orice nație sub Soare ar putea postula că e urmașa unei mari culturi, fiind egala celorlalți. Deci, noi vlahii, dacă am fi urmașii uneia din aceste mari culturi, am fi doar egalii celorlalți, frumosul fiind dat de specific.

O construcție sănătoasă a unei identități sigur nu presupune a te dori și proclama urmașul celor care te-au ținut sclav (Imperiul Roman). Cu atât mai mult, a îți numi țara România, când tu ești vlah, vlah transilvănean sau moldovan. Nu îți poți numi țara România pentru că asta ar presupune că urmașii tăi îi vor schimba numele în Washingtonia, Istambulia sau Moscovia.

Faptul că maghiarii au găsit în Panonia și Transilvania vlahi, faptul că întreaga Vlahie, Transilvanie şi Moldovă de azi au fost parte a primului Imperiu Bulgaro-Vlah, faptul că Gelu (Glad) stăpânea în Transilvania de azi vlahi și bulgari și se închina Mitropolitului din Constantinapol nu sunt argumente in favoarea romanitatii.

Denumirea daci era atribuita de catre romani ca termen generic pentru triburile care locuiau inspre est (la est de izvorul Dunarii) !!! Da, da; nu la nord de Dunare, la est de izvorul ei si nord de varsare. Triburi care nu le cunosteau.

Se ignora Hanatul Avar, ce a ocupat întreaga Vlahie între secolele 6 – 9, Regatul Gepid ce a cuprins Transilvania, Banatul și Oltenia pentru cca 200 de ani și Imperiul Hun (secolele 4 – 5).

Romanii au avut doar Oltenia, sudul Transilvaniei și Banatul, pentru doar 165 de ani. Dar vine să ni se povestească cât de măreață, educată și mirobolantă a fost ocupația asta…tocmai la capătul cel mai sălbatic al imperiului. Dacă 165 ani de ocupație romană au avut această influentă extraordinară, cum nici o altă ocupație nu a mai avut-o nicăieri pe Terra, în întreaga-i istorie, de ce să nu considerăm că 3 secole de ocupație avară au avut o influență și mai stelară, pe aceste tărâmuri fermecate? De ce nu vorbim și despre celții transilvani? Pentru ca s-ar intelege ca daca celtii scotieni sunt diferiti de cei transilvaneni, nici vlahii mitici nu au nimic in comun cu vlahii ardeleni?

Dar să le luăm pe rând. Începem cu geții… sau goții. Nu se știe dacă sunt triburi distincte, o ba. Iulian Apostatul, Claudianus, Orosus, Casiodor si Iordanes le considera acelasi trib. Asta se știe! Dupa cum se mai stie: Cum cel mai romantic argument vis-a-vis de continuitatea daco-bolnavo-romană, mențiunea făcută de Herodot, cu 500 ANI î.e.n. vis-a-vis de niște triburi gete, DE LA SUD DE DUNĂRE, conduse de GRECUL Antigonus (protector al cetăților grecești de la Marea Neagră) și care luptau cu macedonenii conduși de Lisimah…. ah, mentiunea ca is viteji. Ei bine, acesta a fost cel mai invocat argument al adepților dacismului. Păi, dacă omiți intenționat să specifici unor copii de 10 ani că și la sud de Dunăre existau geți și că grecii îi menționează pe aceștia în 90% dintre situații, iar în Moldova menționează doar bastarni – de care vlahii noști dragi n-au auzit; vei omite și să le mai explici și povestești cum funcționa dinamica vieții triburilor care trăiau acu 2500 de ani, într-un interval de 600 de ani, dacă între anii 1400 și 2000 ai erei noastre s-au schimbat atâtea.

Lisimah mai luptă și cu Dromihete, TRAC de la sud de Dunăre, adoptat ca un copil orfan de adepții curentului dacopat. De parcă Dromihete avea nevoie să fie înfiat de pârliții inexistenti daci. Ăsta era rege, bă. Moamă, nimeni nu ciordește istorie ca rumânii… Păi țigănușii ce operează prin străinătățuri îs niște bibelouri de băiețași comparativ cu adevărații vinovați ai creeri unei identități de hoț pentru unii din conaționalii noștri.

Da, ar fi demn de observat că și acu 2500 de ani, în timp ce în zonă jupânii erau grecii și macedonenii, cei care locuiau pe plaiurile mioritice erau marginali.

Herodot scrie că nu s-ar putea spune ce oameni locuiesc la nord de Dunăre. În viziunea lui, acest ținut “se arată a fi pustiu și de o întindere nesfârșită“. Asta spune suficient de elocvent câte știau grecii și romanii despre Vlahia de azi și faptul că arhelogia ne spune infinit mai multe. Herodot mai menționează spusele tracilor cum că ținutul este stăpânit de către albine; însă nu dă crezare acestor vorbe, spunând că albinele îndură cu greu frigul. Va place cum i-am atribuit mai sus lui Herodot spusele tracilor? Asa se scrie istoria?

Într-un context care nu îmi este cunoscut, Herodot ar menţiona niște râuri, Asociația Cuantico-Ortodoxo-Dacă le explică astfel:  Maris, “cel care izvorăște din țara agatârșilor, identificat cu Mureșul; Porata, identificat cu Prutul; Tiarantos, identificat cu Siretul; Naparis, identificat cu Ialomița; Ordessos, identificat cu Argeșul; Aluta, identificat cu Oltul, și Tibiscus, identificat cu Timișul. Chiar și așa, despre oamenii ce locuiau acolo Herodot nu știe nimic, asadar ma intreb cine a dat nume raurilor si stia de existenta lor? Albinele se plângeau că le e frig.

Strabon fără a știi de râurile enumerate de Herodot considera regiunea dintre Marea Neagră, gurile Dunării și Nistru ca fiind “în întregime șes și fără ape“, asta ne demonstrează cât de multe știa Strabon despre zonele de la nord de Dunăre.

Citat: Mai trebuie spus că tot sursele istorice antice ne spun că geţii trăiau organizaţi în peste 100 de triburi. Ca de altfel şi alte populaţii ale Europei vremii, precum celţii, triburile germanice, sarmaţii, ilirii etc. Putem presupune că măcar unele dintre triburile autohtone foloseau dialecte ale aceleaşi limbi, cum s-a întâmplat în cazul celţilor sau germanilor de pildă. Însă niciuna dintre populaţiile amintite nu s-au constituit într-un popor, cu atât mai puţin unitar, ca să nu mai pomenim de existenţa unei aşa zise conştiinţe comune de neam sau națiune! Dar la daci şi geţi acest lucru a fost obligatoriu. Au fost singura populaţie la nivelul Europei care au atins această performanţă. Nici nu se pune problema ca între „fraţii de sânge” să se fi petrecut fenomene absolut fireşti în alte spaţii, cum ar fi să se atace şi să se jefuiască unii pe alţii, să atace şi să jefuiască în afara arealului lor de bază. Ca atare puzderia de aşezări întărite, fortificaţii, armele de atac şi apărare au fost folosite, strict, pentru a se apăra în faţa invaziei unor alogeni!Sursa

Tabula Peutingeriana (un efort cartografic colosal intreprins de romani) menționiază 15 triburi în spațiul mioritic. Tabula Peutingeriana identifica triburi, nu desemna un termen (dac) ales aleatoriu de catre unii, scos din contextul in care il foloseau romanii si folosit pentru indoctrinare si scrierea de basme istorice.

Cercetarea de teren – Următoarele 9 paragrafe le citez uşor simplificat din sursa oferită la finalul celui de-al 9-lea paragraf. Editări făcute în scopul cursivizării lecturii: Să luăm, spre exemplu, cercetările din zona Munţilor Orăştiei, mai concret de la Sarmizeghetusa Regia. Ştie cineva ce s-a întâmplat cu materialele obţinute în perioada interbelică? Dar despre cele  prelevate de acolo în anii 70-80, materiale care zăceau  până prin anii 90 în pachete nedesfăcute într-un colţ al Muzeului de Istorie al Transilvaniei? Totusi despre Sarmizeghetusa s-au scris tomuri întregi! Aceasta deoarece a fost „decretată” drept „capitala statului dacic”. Decretata capitala fără nicio bază reală, ignorându-se în mod voit alte zone cu concentrare de fortificaţii dacice cum ar fi de pildă cele din zona Covasna.

Deasemenea au fost lăsate în afara discuţiei prezenţa unor populaţii (triburi) cum ar fi cele ale bastarnilor (germanici) prezenţi pe o perioadă de sute de ani în zona Moldovei centrale, prezenţa unor triburi germanice în zona de nord a Moldovei şi în estul Maramureşului, a ilirilor în zona Olteniei. Poate cel mai relevant caz de trib total ignorat ca prezenţă, deşi a fost una masivă, au fost celţii.

În conformitate cu datele arheologice certe, celţii care au început să pătrundă pe teritoriul „dacic” au fost prezenţi masiv în următoarele areale: 1. În zona de nord-vest unde un mare grup se statornicise pe Tisa superioară; 2. În zona Aradului, între râurile Tisa, Mureş, Crişul Alb; 3. În aproape întreg bazinul transilvănean, atingând, în unele părţi, poalele Carpaţilor Meridionali. Locuirea celtică în această zonă este indiscutabilă, chiar masivă, dovadă fiind numeroasele necropole celtice de pe cursurile Mureşului, Târnavelor, Someşului şi Oltului; 4. Oltenia de sud-vest. Şi aici locuirea celtică a fost semnificativă; 5. Urme de locuire celtică au fost puse în evidenţă şi în mediul germanic din Moldova.

Nici nu se poate pune problema unei prezenţe celtice sporadice sau, cum s-a mai spus, a unor „infiltrări”. După cum nici nu se poate pune problema absorbţiei acestora de către geţi. Nu au reuşit romanii în mai mult de 500 de ani să-i absoarbă, celţii fiind prezenţi cel puţin până în secolul I chiar şi în nordul Itaaaaliei!!! Cum să o fi putut face getii?

Dacă arheologia ne oferă tabloul prezenţei alogene, mai ales a celei celtice, în spaţiul ‘dacic’ după cum am arătat mai sus, unde erau geţii? În linii generale prezenţa lor este de necontestat în: 1. Zona de centru a Munteniei; 2. Sudul Moldovei şi nord-estul Munteniei; 3. Spaţiul dintre Olt-Dunăre şi Carpaţi, până în sudul Transilvaniei, având aria cu cea mai mare densitate pe valea Jiului; 4. Sudul Transilvaniei, mai ales pe valea Mureşului, cu extensie în Banat.

În faţa acestui tablou pe care-l oferă arheologia, necontestat de niciun specialist, unde mai este blocul monolitic al geţilor (dacilor)? Cum s-a produs acea minune singulară în istoria lumii numită continuitate daco-romană? Unde sunt cele mai simple semne ale unei scrieri autohtone, ale unei limbi, care mai apoi au devenit limba romana şi scrierea aferentă? Altfel nu se poate vorbi de nici o continuitate, ce sa fi continuat? Au auzit măcar autorii acestor grosolănii istorice de tusci (etrusci) ca „învăţători” ai Romei?

Geților li s-a dat o conotaţie de popor, asta este o eroare gravă câtă vreme unele izvoare istorice ne transmit numele multor triburi în acest spațiu: celtii, piefigii, siensii, burii, ratacensii, moesii, besii. Mai mult nicăieri în lista triburilor getice nu apare denominaţiunea de geţi. Denumirile de get și dac erau termeni generali folosiți de către romani și greci când voiau să se refere la populatia unui areal mai larg. Doar nu voiați să înșire 100 triburi, și doar nu credeți că aveau conceptele de neam, conștiință națională, glie, etc.

Situaţie foarte asemănătoare o reprezintă conotaţia Germania (nu ne referim la arealul reprezentat de statul contemporan Germania, nici la limba germană), care se referea la un spaţiu și nu la multitudinea de triburi germanice (cu atât mai puțin concepte precum neam, limba sau națiune) cu nume tribale bine cunoscute şi larg răspândite în lumea romană. Cam aşa ar trebui să vedem şi denumirea de Dacia.

Oricum Dacia băgată în capul și conștiința vlahilor, e un eveniment foarte scurt (10 ani), petrecut în timpul lui Burebista, cu 160 ani înainte de invadarea romană a Daciei. Cât și cum a evoluat peisajul și au migrat triburile în 160 ani, ar fi un exercițiu amuzant de imaginație.Sursa Sursa Sursa

Capital este faptul ca romanii erau familiari cu geții, îl exilaseră pe Ovidiu printre ei, la Tomis. Dacă romanii îi numeau pe daci, altfel decât pe geți, ar fi rezonabil să fie vorba de triburi diferite.

O reprezentare agetica. Poate getii au ars-o pe meleagurile mioritice doar in timpul lui Herodot, pardon albinele:

Strabon spune despre daci că locuiau spre Germania și gurile Dunării. Ups! Poate migrau precum viitori lor vecini maghiari.

Siensii, menționați tot de Strabon, sunt un neam getic care, se pare, după Vasile Pârvan, se intindeau de la râul Buzău și până la cursul inferior al Siretului. Se pare că în secolul II î.Hr. aceste triburi de siensi să fi jucat un rol important în viața politică și economică a orașelor grecești de pe coasta de vest a Mării Negre. Tyrageții sunt și ei de origine getică și sunt localizați de-a lungul cursului inferior și mijlociu al Nistrului, cele mai vechi mentiuni despre aceștia se păstrează în opera geografică a lui Strabon.

Tagrii sunt amintiți de Ptolemeu în lucrarea “Geografia” ca fiind localizați între bastarni și tyrageți. Ptolemeu enumeră mai multe neamuri printre care și piengeții pe care îi plasează “lângă muntele Carpatos”. Singii sunt localizați de V. Pârvan pe cursul inferior al Mureșului, unde era localitatea Singidava, pomenită de Ptolemeu. Piarensii și dimensii sunt tot triburi traco-getice care au fost situați de Ptolemeu în răsăritul provinciei Moesia Inferior. Obulensii sunt un trib traco-getic menționat de Ptolemeu ca locuind în partea de răsărit a provinciei romane Moesia Inferior, adică în actuala Dobrogea.

Terizii sunt un neam traco-getic pomenit de istoricul Hellanicos din Lesbos și apoi de lexicografii bizantini.

 

Geții locuiau și în Serbia! Geții locuiau și în Slovacia de azi. Declarăm război Slovaciei? Domnea Decebal până în Slovacia?

Celții au format o Dacie intinsa din Transilvania până în nordul Italiei si Scoția? :))

În Moldova locuiau bastarnii, care pe la 180 î.e.n. luptă cu Oroles, conducător get de la nord de Dunăre. Și îl înfrâng. Sic!

La 180  î.e.n. regele macedonean Filip al V-lea cere ajutorul bastarnilor de la nord de Dunăre (sic), în lupta cu romanii. Deci bastarnii locuiau și în Muntenia, nu doar în Moldova.

Bogdan Petriceicu Hasdeu strikes:

Doamne s’multan cu Gugalul, ca il putem verifica usor pe Bogdanel:

Ein Tad yn y nefoedd, sancteiddier dy enw; deled dy deyrnas; gwneler dy ewyllys, ar y ddaear fel yn y nef. Dyro inni heddiw ein bara beunyddiol, a maddau inni ein troseddau, fel yr ym ni wedi maddau i’r rhai a droseddodd yn ein herbyn; a phaid â’n dwyn i brawf, ond gwared ni rhag yr Un drwg. Oherwydd eiddot ti yw’r deyrnas a’r gallu a’r gogoniant am byth.

Iustin, istoric latin din secolul 3 al erei noastre, spune în a sa Epitome of Pompeius Trogusdacii sunt o ramură de-a geților. Care dintre geți? In ce interval temporal? Daca e asa, mai apoi rugam ca acești geți să fie puși în tabloul general, în care celții au un loc însemnat, arheologia fiind mai elocventa. Mai apoi tabloul să aibe cadrele, foarte clar definite temporal.

Rezonabil poate fi doar a afirma că  daci era un termen generic folosit confuz, așa că trebuie să ne bazăm exclusiv pe arheologie, care ne spune că Vlahia de azi era locuită în antichitate, în aceeași măsură de către celți, bastarni și geți.

Mai mult, conform lui Strabon, dacii nu au ieșit din pământ mioritic ci au migrat și ei (la fel ca maghiarii), venind din Schitia Asiatică. Conform altor surse ar fi venit din Scandinavia.

Pisul Eniiasul numea dacii, flaci (cuvânt de origine germanică, ce ar putea sugera legătura dintre geți și goți)

După goți (sau geți, tot una) au venit muuuulte alte popoare. Dacă s-ar fi scris și despre ele tot atâtea zeci de mii de tom-uri (pretinse scrieri istorice) cate au fost scrise despre geti (daci) ne-ar fi înnebunit atât de frumos încât rezolvau problema: nu ne păsa de istorie și oarecare primitivi ce au trăit acu 2000 de ani.

Galii, de-a lungul a multe secole nu au fost francizați de către tribul germanic al francilor, dar la noi se întâmplă fenomene d-astea interstelar de paranormale, getii getizand celtii, celti pe care nici romanii n-au reusit sa ii asimileze

—.

Bulgarii își trag numele de la o populație neslavă de pe Volga. Apropo, bulgarii învață mult mai ușor limba română decât o pot face italienii. E ușor de bănuit din ce motive.

———-

Despre presupusii daci erau vreo 10 mențiuni scrise. Fac pariu că se găsesc minim la fel de multe și despre gepizi, goți, huni, avari, cumani și toți cei care au mai păscut flocii fofoloancelor muierilor spațiului carpato-danubiano-pontic. Muieri cărora le-au omorât în prealabil bărbații, binențeles. Doară și bărbații acestor tipe fuseseră la război ca să f*** alte muieri, ele să nu se culce cu alți viteji războinici din plăcere? Chiar credeți că era viol? Eu unul, dacă aș fi fost războinic, eram și cavaler, îi făceam preludiu până mă implora să o f**. Mai apoi istoricii să poată scrie despre mine și ai mei că am fost doriti pe aceste meleaguri, că am adus dreapta credință in femeie si eliberare de sub inumane legi ale paganilor. Uite cum totul pornește de la faptul că ăia nu își satisfăceau și iubeau femeile cum trebuie.

——-

De prin secolul IX încep să fie menționați primii vlahi prin Transilvania. Mai erau menționați și în Câmpia Panoniei (sic). Vlahii ăștia sunt menționați împreună cu bulgarii și putem asuma că sunt produsul ocupației romane în Balcani și a imperiului bulgar (care a inclus întreaga Românie de azi).

Deci teoria migraționistă maghiară e perfect legitimă (indiferent de anvergura ei). Teritoriile se pierd, granițele se schimbă, iar maghiarii au pierdut Transilvania, pentru totdeauna după părerea mea umilă. Trăim în 2017, conducem navete spațiale, am o vagă impresie că nu ne vom întoarce la Attila.

Vlahii ăștia, triburi latinizate timp de 600 de ani, în Balcani, au o limbă ce seamănă fooooarte mult cu a noastră și nu din punctul de vedere a 40% din vodka-bularul românesc ce a fost înlocuit cu slove (cuvinte) franțuzești in secolul 19, nici a gramaticii latine (impuse artificial, firește).

Inaintea latinizarii aveam la fel de multe cuvinte latine, precum rusești și turcice. Dar limba vorbită e doar un criteriu, ar fi mai folositor să privim spre viitor?

Pornind de la conceptul lingvistic, s-a vorbit despre o limba vorbita un pic latinește, dar scrisa slavon? S-a tinut cont de grupul etnic vlah si limba lor? Cum s-a ajuns la basmul dac?

Ideea e să conștientizăm diversitatea istoriei și a factorilor ce nici nu sunt aduși în discuție. Mai apoi să realizăm îngustimea după care ființele umane au fost uniformizate. Poate am fost uniformizati pentru a nu ne mai chilarii reciproc precum in timpul triburilor getice, ca astfel sa putem evolua. Poate asta ar trebui sa incerce sa ne invete istoria..

Educația e arma cea mai puternică. Atât timp cât accepți ca ai tăi copiii să învețe asemenea istorie (și metodologie de a negândi), e normal ca ei să devină drone legumizato-cauciucate, dirijate la mișto.

Nu sunt român, sunt valah. Dar asta nu mă definește ca om, nici măcar 10%.

————————-

DESPRE LIMBĂ

Dimitrie Cantemir: De linguae moldavicae origine diversa scriptores tenet sententia.

La fel ca alte limbi indoeuropene, vlaha avea un fond comun de cca 14-15% cu limba latină. (Mihai Vinereanu – Dicționar etimologic al limbii române, 2008). Dat fiind că prima mențiune a limbii române este datata la 1838; dat fiind că limba vlahă era una fără nici o morfostructură și gramatică, latinizarea este de inteles, dar înlocuirea a 40% din vocabular cu palabre din limba franceză  explică cum limba latină s-a păstrat 2000 de ani.

Limba vlahilor, cu foarte rare excepții nu era o limbă scrisă, mai folosea și alfabet chirilic. Cei care s-au apucat să o scrie au făcut ce au vrut, iar mai apoi în baza asemănării cu latina, au spus basmul continuității daco-romane. Dacă oamenii ar fi fost educați, nu dezinformați, ar fi putut alege în detrimentul basmului naționalist, alte principii, poate unele care sa formeze creiere capabile.

——-

Citez: «De multişor Google a lansat serviciul ngram viewer. Google a scanat şi digitalizat 5,2 milioane (!) de cărţi (titluri) şi a decis să ofere gratuit statistica apariţiei cuvintelor sau frazelor întregi în istoria literaturii artistice, ştiinţifice şi de tot felul, la nivel global. Inserând în câmpul de căutare cuvinte sau expresii, separate prin virgulă, poţi compara popularitatea/frecvenţa acestora în diferite perioade şi prima menţionare a lor în literatură.

Mai ai şi opţiunea de a selecta din literaturile diferitelor ţări – de exemplu, literatura engleză americană, engleză britanică, franceză, chineză simplificată ş.a.m.d. Româna încă nu este inclusa, din păcate, dar în viitor o să apară. Ngram viewer este resursă incredibilă pentru lingvişti, istorici, antropologi sau orice om curios.

Am efectuat căutări pentru sintagmele «limba română» şi «limba moldovenească» pentru a vedea care a fost menţionată prima în cele 5,2 milioane de cărţi scanate de Google.

Rezultatul pentru literatura americană este: «limba moldovenească», menţionată în 1812, iar «limba română» – în 1838, deci cu 26 de ani mai tîrziu. Trebuie să precizez că în căutare am utilizat diferite menţionări ortografice pentru română, pentru că şi americanii şi englezii au folosit mai multe în decursul istoriei – «Romanian language», «Roumanian language» şi «Rumanian language». Am folosit perioada 1800-prezent, pentru că mai devreme de 1800 americanii nu au menţionat în literatura lor nici o expresie.

Dar, mă rog, literatura americană în secolul XIX nu era foarte interesată de istoria Europei.

Să vedem ce spune literatura britanică. La fel am folosit cele trei variante ortografice, dar am pus perioada 1700 – prezent, pentru că britanicii au scris mai devreme despre limba noastră, care, repet consider că este una şi aceeaşi, are o formă literară comună. Discutăm aici numai despre denumire (glotonim). Prima menţiune a limbii moldoveneşti în literatura britanică apare în 1755, iar a limbii române – în 1810. 55 de ani diferenţă, cu menţiuni multiple în această perioadă şi cu o dominare constantă a sintagmei «limba moldovenească» pînă în 1856, cînd dispare pentru 100 de ani. Apropo, «Wallachian language», în literatura engleză britanică, deasemenea e menţionată mai tîrziu – în 1785.

În literatura franceză situaţia e similară, «Langue moldave»/«lingua moldavorum» apare în 1801 (de fapt, în 1591, apoi în 1741 – mentiuni ce lipsesc pe ngram viewer), «langue roumaine» – în 1845, 44 de ani mai tîrziu (de fapt 254 de ani)Vasile Stati

———-

«Domnii din Dieta (adunare legislativă) de la Cluj voiesc să vadă născută (anii 50, sec XIX) o limbă de cancelarie şi acum se bucură că copilul a fost adus pe lume. A declara o limbă oficială a ţării nu e nevoie. Căci noi avem deja o limbă a ţării. Nu este limba germană, dar nici cea maghiară, ci este limba valahă. Această realitate nu poate fi contestată. De îndată ce se întîlnesc doi cetăţeni de naţionalităţi diferite şi nici unul nu cunoaşte limba celuilalt, de îndată limba valahă le slujeşte de tălmaci. Cînd faci o călătorie, cînd te duci la iarmaroc, limba valahă o cunoaşte oricine.

Înainte de a face încercarea dacă cineva ştie limba germană sau celălalt cea maghiară, conversaţia începe în valahă. Cu valahul oricum nu poţi altfel sta de vorbă, căci de obicei el nu vorbeşte decît în graiul lui.» Stephan Ludwig Roth. Der Sprachcampf in Siebenburger. Eine Beleuchtung de Woher und Wohin. Kronstadt/Braşov, 1842. S. 47 – 48.

———-

Termenul «românească» este o lucrătură tîrzie, cărturărească. Spre deosebire de noţiunile vechi rumun/rumîn, şerb, iobag (termene care nu defineau un grup etnic ci unul social, conditia de sclavie, rumînie, şerbie, iobăgie).  V. Arvinte. Român, românesc, România. Bucureşti, 1983. P. 38.

———-

«Expresia „limba românească” apare în 1838» (Biblioteca analitică a limbii române literare. 1780 – 1886. Bucureşti, 1972. P. 225).

———-

Încă în 1972 faimosul românolog al romanităţii româneşti românizate Adolf Armbruster, autorul faimoasei monografii Romanitatea românilor trăgea concluzia: Noţiunile «român», «limba română» nefiind ancorate în conştiinţa populară, ci un rezultat al lecturii operelor umaniştilor străini (looool), nu sunt un fond autohton al conştiinţei romanităţii la asa zisii români» (A.Armbruster. Romanitatea românilor. Ed. a II-a. Bucureşti, 1993. P. 205).

———-

Românii nu au nimic în comun cu Roma, au în comun cu Imperiul Răsăritean (Bizantin), care a avut împărat vlah macedonean (marele Iustinean), dar și împărați armeni (Basil I) și care deasemenea și-a schimbat limba oficială din latină în greacă. Am putea folosi un asemenea criteriu arbitrar ca să spunem că nu suntem latini ci greci? Cu siguranță nu. Așadar nu suntem romani de la Roma, ci vlahi.

Vlahii reprezinta una din putinele colonii germane prin regii de hohenzolern, habsburgi, lidl. Vlahii si moldovenii, grupurile etnice ale acestei colonii s-au jucat cu regii nemti francizandu-si limba (francii fiind trib germanic) prin modificarea a 40% din vo(d)cabular.

Autodeterminarea a ramas un vis, vlahii si moldovenii uitand sa lepede vechea cocalară denumire a ţării (România), folosită iniţial pentru a crea diversiune. Vlahii au devenit colonie americana. Ironie specific mioritica e ajutorul rusesc cu care au obtinut independenta , înainte de a se culca cu nemţii şi cu americanii, ca sa nu ajunga in situatia sârbilor kosovari.