browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Elijah Wald

Posted by on July 11, 2015

-de Timotei Rad

Acu 40 de ani, în 1975, Elijah avea 16 ani și s-a decis să viziteze SUA traversându-le cu un autobus. Autobusul s-a stricat, Elijah nu a avut răbdare să aștepte până îl reparau, așa că a ridicat degetul mare și a început să facă autostop, de atunci îl tot face!

La 18 ani s-a lăsat de școală. S-a reapucat acu ceva vreme iar de curând și-a luat teza de doctorat: “Reinventing Ranchera: Music, Language, and Identity in the Southwest.”

Pe timp de vară mai dă câte o tură. Pe continentul american a autostopat Canada, SUA, Mexic, Belize și Guatemala.

În Africa a bătut: Maroc (în anii ’70), Tunisia (în anii ’80). Între 1990 – 1991 a făcut un tur cu autostopul prin țările: Zimbabwe, South Africa, Namibia, Zambia, Zair, Burundi, Rwanda, Uganda și Kenya. Un total de 11 țări africane.

A bătut câteva drumuri cu autostopul și în India. El zboară în zona unde vrea să călătorească, apoi o ia cu autostopul! Nu face călătorii mari de tip expediție.

În Europa: Turcia, Bulgaria, Serbia, România, Ungaria, Cehia, Slovacia, Austria, Germania, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia, Olanda, Belgia, Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Franța, Monaco, Andorra, Spania, Portugalia, Gibraltar, Ceuta, Elveția, Liechtenstein, Italia.

Un total de 45 de țări.

Modul artistic în care Elijah își exprimă dragostea față de autostop:

Reagan a făcut autostop din Ohio (de la intersecția străzilor 26 și 29) până în Dixon!

Autostopul e o modalitate să înveți despre lume și viață!

Autostopul oferă lucruri frumoase în două modalități principale: 1) Curse rare și sălbatic de frumoase uman (Andrei, Vova, Lucas, Victor – în cazul meu), 2) Mici experiențe cumulative cu străini.

Într-o lume tot mai izolată social, paranoică și alienată autostopul e un antidot, un Mântuitor….

The most important reality about this world, which hitchhiking learned me is that people, in general, are pretty decent, if you meet them one by one.

La autostop te iau o grămadă de oameni care nu te cunosc, cu care nu ești de acord în marea majoritate a subiectelor ce le discutați dar în ciuda acestui lucru ei sunt ciudați de amabili, umani și ospitalieri cu tine! Asta recomandă autostopul la toți tinerii, ca astfel să îi învețe să nu fie căpoși! (Eu l-aș recomanda mai ales la ăia bătrâni!)

Dacă ai încredere în toți unii te vor fura, dacă nu ai încredere în nimeni vei trăi toată viața înconjurat de hoți! Iar partea și mai bună e că dacă ai încredere, ești prostit o dată, de două ori, de trei ori – dar astfel înveți tipologia celor în care nu are rost să ai încredere! Deasemenea dacă ai încredere transmiți încredere și calmezi și umpli de bunătatea ta și pe cel rău! Dacă cultivi suficient încrederea ajungi să hipnotizezi pe toți cei răi!

Toți ne naștem autostopiști, prima cursă e de 9 luni. Mai apoi de-a lungul întregii vieți suntem luați la autostop de suflete ce ne oferă!

Între prietenii noștri trebuie să fim noi cu toată istoria noastră, cu autostopul ne reinventăm de fiecare dată!

Ce sens mai are călătoritul dacă știi unde mergi, când ajungi și ce te așteaptă? Plăcerea apare când înfrunți necunoscut, când experimentezi lucruri noi și le testezi asupra ta! <Călătoritul> cu tren, autobus sau avion scoate călătoria din ecuație!!! Vă rog nu mai numiți concediile și vacanțele călătorii!!! Dacă ai confort nu ai călătorie, nici aventură!

Ca mod de a descoperi oameni, localnici și cultura locului, autostopul nu are rival!!! Ca modalitate de a călătorii nu există nimic ca autostopul! Călătoritul suprem e autostopul!

Autostopul are riscurile sale, precum și băutul de whisky le are! Și nu recomand băutul de whisky la cei care nu găsesc plăcere în el, la fel și cu autostopul!

Dacă ai încredere în drum, drumul are grijă de tine! Atât drumul metaforic al vieții cât și drumul autostopic!

Autostopul e antrenament pentru momentele dificile din viață!

Dacă ajungi să mergi suficient de mult cu autostopul vei ajunge să întâlnești toate tipologiile de personaje din biografii filme, istorie și ficțiune!!! Din punctul ăsta de vedere nimic nu este ca autostopul! Autostopul e manualul umanității!!!

Creierul meu a creat deja un mecanism care când ridic degetul mare pentru autostop îmi pune zâmbetul pe buze!!!

Mașinile cele mai exotice:

L-a dus un tip ce și-a transformat casa într-o caravană – studio de scluptură! L-a luat autocarul echipei de bassebal al orașului său! L-a luat un camion ce ducea 5 elefanți la un circ din Madrid iar loc să îl pună a fost doar la trompa elefanților!!!

Libertatea și aventura presupune responsabilitate mare!!! Dar lașii se scuză acuzând pura aventură de iresponsabilitate! E clar că aceasta îi blesteamă cu impotență și frustrare! E mai ușor să zici “Nu se poate!” decât “Nu pot!”. Oamenii preferă să se auto-contrângă cu “Nu pot!” decât să își accepte soarta!

Cele mai lungi curse:

Montreal – Calgary (3610 km)

Cape Town – Harare (2525 km).

Ankara – Chamonix (2665 km)

Țări preferate: Spania, Mexic, Maroc, Franța, Italia.

Limbi străine: engleză, spaniolă, franceză, italiană și germană.

A fost jefuit în Zambia o dată, iar în SUA ca simplu cetățean plimbător pe străzi, de mai multe ori!!!

Recomand cărțile lui Elijah despre autostop: Narcocorrido: A Journey into the Music of Drugs, Guns, and Guerrillas și Riding with Strangers. Îs de găsit pe Amazon la prețuri super rezonabile!

Elijah a investigat istoria timpurie a autostopului

astfel ne povestește că în 1711 Jonathan Swift menționează într-un jurnal de-al său că drumul de întors al unei călătorii l-a făcut în modul următor: “I got a lift back for nothing!”

Însă prima mențiune de autostop repetat, nu întâmplător datează din 1910 și a fost realizată în Anglia pentru 360 km de scriitorul și fotograful Tickner Edwardes. Citez din cartea lui Edwardes: “The journey was conceived on an unsual plan, for I neither went on foot, not by any of the conveyance beloved of tourists, neither by motor or cycle. I got me with my pack on shoulder surprisingly by means of lifts, taken in any chance vehicle that might be faring in my direction.” Fain de realizat că de la prima sa mențiune, AUTOSTOPUL ne subliniază că e opusul turismului, că are rucsac și că e random! Doar chestii faine băi oameni buni! Cum dracu s-a transformat într-o rușine un gest omenesc de a căra pe cineva în mașina ta dacă ai loc? Fițele? Da, autostopul nu e pentru cei cu nasul pe sus! Cine dracu i-ar lua? Iar dacă ei știu că nu au omenia de a fi fost făcuți pentru așa ceva, se știu cu musca pe căciulă și blamează! Lipsa omeniei o plătesc cu bilete de autobus! Dacă ar fi să calculez cât m-ar costa 217 160 km cu autobuzul …. Nu aveam bani de asta nici dacă munceam o viață!

Chitaristul Mance Lipscomb ne zice că în copilăria sa (cca 1910) numeau “hitchhiking” agățatul după trenuri.

În timpul primului război mondial în Marea Britanie soldații se agățau după vehiculele militare. Eric Partridge denumește această practică “lorry-hopping” și “lorry-jumping” (1915).

Prima mențiune scrisă a cuvântului hitchhiking datează din 19 septembrie 1923 în revista americană Națiunea.

-de Timotei Rad-

SERIA HITCHHIKERS