browser icon
You are using an insecure version of your web browser. Please update your browser!
Using an outdated browser makes your computer unsafe. For a safer, faster, more enjoyable user experience, please update your browser today or try a newer browser.

Africa IIB: Gambia, Casamas, Ghinea Bissau, Ghinee I

Posted by on November 14, 2017

Draga Andra,

Nu o sa iti pot uita  fundu’. M-am trezit in acea duminica dimineata (23 iulie 2017) paralizat si mahmur, pe canapeaua agentului angajator. Pe geam aveam o gradina paradisiaca, gradinarul tunsese gazonul seara precedenta. Dar intelegerea imi era clar ca nu urmau sa si-o respecte. Erau 3, capitanul lor un mocan cu oase de rinocer, ce fierbea de frustrare ca nu poate bea cot la cot cu mine, ca nu reusise sa ma plaseze in vreo locatie locatara si ca dominasem seara in pofida eforturilor lor, gasindu-le stalpii mentali si fortand pe ei. Eu dansam cu ei, nestiind ce sa aleg in viata… aveam optiunea sa fiu tartorul tartorilor. Oscilam intre a alege furia si oprimarea unora ca astia… Chiar e viata o lupta? De care fel? Care e cel mai demn lucru in viata? Tata sigur mi-ar spune: Sa muncesti si tu ca mocanii aia pana o sa ai si tu oase de rinocer si sa le fi tu sef. Dar daca nu m-as simti confortabil cu asa o viata?

Dar daca in acea dimineata nu mai exista nimic pentru mine in aceasta lume? Si nu mai exista! Dar uite ca spre surprinzatoru’-mi deliciu mi s-a afisat pe screen fundul tau. Si am pus in continuare pe focul imaginar. Si asa am mai incercat timp de 17 zile integrarea pe piata muncii, ca sa ajung tot Omul Padurii, sa dorm in grajdul din care am reinceput sa calatoresc si sa povestesc Laviniei in postul anteprecedent.

Dimineata urmatoare, in 11 septembrie, am ajuns surprinzator de repede in granita gambiana. A 93a tara/teritoriu; calculand si Mult Iubita Catalunie. Gambia in prima faza a fost colonie portugheza, se pare ca acestia stiau gasi fluvii si golfuri (Rio de Janeiro) de unde sa inceapa. Mai apoi a devenit colonie britanica, ca la 1965 sa isi declare independenta. Dar iti povestesc tie d-astea?

Intrat in Gambia, am dezlipit viza de Mauritania din pasaport ca sa am spatiu suplimentar, mai apoi din Essau am luat-o spre est (Farafenni), cu intentia de a inconjura aceasta tara frumoasa, enclava unica prin forma-i, Tara Fluviu. Mergeam spre Farafenni si am cerut apa (reumplerea flaconului) unui tip ce statea pe prispa casei, fara sa realizez ca de fapt casa ii era magazin alimentar. Soarele dogoritor imi topea perceptia. Omul m-a refuzat, dar asta a fost vazut de catre vecinul sau, care suda pe prispa casei si m-a chemat sa imi dea apa. Dupa ce mi-a reumplut flaconul mi-a zis ca pot astepta si pentru pranz daca vreau, iar mai apoi pot petrece 2 zile cu familia lui, in al sau compound (complex de casute de lut). Am insistat sa raman doar o noapte intrucat tot ce mai aveam nevoie era sa imi spal hainele. Omul avea peste 20 de copii, mai multe neveste, 3 ateliere de sudura in sat. Am multumit. A pus un copil sa imi aduca un covor de plastic (panglici de nailon crosetate), ca sa pot dormi la umbra arborelui din fata casei.

In timp ce dormeam a disparut. Un tinerel m-a trezit sa imi aduca la cunostiinta ca pranzul e gata si sa ma invite la masa. Nauc de somn l-am acompaniat crezand ca e unul din fiii lui Olof.  Am mancat si m-am intors la covor, unde era revenit si Olof cu mancarea sa.

Nu i-a placut cand i-am zis ca nu am nevoie de religie si continua sa insiste sa raman 2 nopti.

Dupa pranz am cautat unghera in trusa de igiena, ca sa realizez ca toata apa de gura imi inundase rucsacul. Nu inchisesem corect sticla si dopu’-i ciudat, enervat fiind de cei care se chiorau la mine cu lanternele, noaptea precedenta, in Casamas/Senegal. Problema era in sertarul/buzunarul lateral al trusei, unde am carti de vizita si cardul bancar. Daca s-a futut cardul, halal umezire! Nu conteaza, le-am patit deja pe toate.

A doua zi fetele lui Olof mi-au spalat hainele grozav iar el m-a intrebat pe ocolite cum ar fi sa traiesc in Germania ca asistat social, avand un copil. Asta m-a infuriat urat, intrebase multe despre Germania anterior. I s-a alaturat unul din fii ca sa ma pot descarca corespunzator (sa am pe cine), explicandu-le ca nemtii nu is rasisti, povestindu-le despre etica protestanta si comparand-o cu cele 4 neveste din islam. Am concluzinat sfatuindu-i sa nu mai vada la altii doar ce le lipseste lor. A face pe victima nu e un sentiment, precum nici mila nu e, este o masca si prostitutie. Le-am zis sa nu mai poarte aceasta masca ipocrita pentru a isi tine vie in spatele ei, vanitatea-le. Mi-au zis ca vorbesc prea bine engleza.

Un al doilea fiu a aparut ca sa imi zica ce facem a doua zi, deoarece el nu va merge la lucru, ca sa petreaca timp cu mine. L-am repezit animalic, intimidandu-l in scarba, cu placere si intrebandu-l daca imi e secretara de si-a permis sa imi planifice ziua. Era 23:00; am facut rucsacul, am reumplut flaconul la fantana si am plecat fara sa salut. Dormisem 1 noapte la Olof, dupa cum am stabilit. Etnia acestuia era mandinga, majoritara in Gambia (40 de procente). Am mers pe jos spre Farafenni pana am gasit o epava de camionas super dragut, cu macara. Am dormit in cabina acestuia ca un printisor in jungla. N-avea geamuri, tantari n-au fost. Bogdaproste.

Dimineata, un microbus aglomerat m-a dus in Farafenni, unde la benzinaria Total, Sadio Giadama din Kunjo m-a lasat sa dorm toata ziua, apoi m-a invitat peste noapte la el acasa. Il abordasem rugandu-l sa ma lase sa spal boxerii la robinetul din curtea benzinariei.

-Astia ce ii ai agatati in catarama rucsacului?

-Da.

14 septembrie

Am spalat boxerii abia azi, apoi mi-am luat la revedere cu un drag enorm de la Sadio. Am mers pe jos pana dupa ce s-a innoptat, cand m-a luat un motociclist la intrebari de sanatate si am sfarsit dormind la el acasa si facand dusul cel de toate zilele: cu cana la galeata, in curte. Casa-i era de fapt scoala, cca 20 de copii se uitau la un documentar in care africanii isi plangeau de mila. Educatia.

15 septembrie

Ataya e cel mai aromat vibe lasat de iubire pentru inimile curvilor.

Trezit, am luat-o la picior pana am fost luat din nou de un microbus de transport aglomerat, fara bani, pana in Lamin Koto, unde asfaltul se termina, solul si fauna devin mai aride, iar padurea tropicala se modifica imbracand o rochita asemanatoare cu savana Venezuelei. Aici incepe Gambia traditionala, aproape tribala, incantatoare prin drumul ingrozitor de dupa Sami Wharf Town, un catun la cca 40 km est de Lamin Koto, unde la o ferma am reumplut flacoanele de apa si am papat o portie maaare si meeega delicioasa de orez cu legume fierte in oarice fel de sos. In Gambia orezul e parte din toate mesele. Pestele il acompaniaza cel mai adesea.

Cativa km dupa aceasta ferma, la umbra unui arbore erau 3 tipi. Am oprit si eu ca sa imi trag sufletul si am petrecut 2 zile si 2 nopti acolo, mai precis 42 de ore in care n-a trecut nici o masina, ca astfel sa intreaca cele 31 ore mongoliene.

17 septembrie

Am luat-o la picior, ca dupa cca 15 km sa ma ia Ibrahim pe a sa motocicleta. Ieri realizasem ca m-a muscat un animalut la cca 10 cm sub sanul stang, azi Ibrahim, dupa ce m-a luat la autostop pe motocicleta-i, m-a dus la o farmacie sa imi iau antibiotice si sa imi pansez rana. Ibrahim e profesor, azi incepe al optulea an de catedra. Reincalecam si mergem noi asa, agale, leganat, iar drumul si-a zis ca nu e suficient sa fie doar amoros de ingrozitor de solicitant si vrea sa se si ude, sa fie udat de fapt. De catre un rau umflat, dara ca. O baba vrajitoare ne indrumase aiurea cu doar 5 minute inainte, cand Ibrahim stiind de frica acelui rau, a intrebat pe unde ar fi indicat sa o luam.

Motocicleta solicita in alte moduri: inghesuit intre Ibrahim si bagajele sale, subtiat ca o scandura si incordat ca un animal, ca sa nu existe nimic gay in univers; cu rucsacu’-mi in carca, incomod si instabil cocotat pe bagajele lui Ibrahim, cat sa fie nevoie sa il reasez tot la 2 minute. Deasemenea, feritul crengilor padurii tropicale face parte din meniu, dar macar reprezinta un sport entuziasmant pentru copchilul diliu din mine. Cateva tot mi-am luat peste bot, vi clar.

Cel mai cool a fost pe acele portiuni de nisip abordate de Ibrahim cu viteza, pe care a pierdut controlul armasarului si a fost nevoit sa isi foloseasca picioarele pe post de bete de schi (vasle) pana piciorul drept i-a cazut la datorie lesinat (doua situatii) iar eu automat (robotic) l-am lovit cu dreptul meu ca sa i-l ridic si sa nu ne invartim in jurul acestuia pana suntem azvarliti prin boscheti. Rusinat mi-am cerut scuze pentru ca l-am lovit, ca omul meu sa rada si sa multumeasca. Acea noapte am dormit in una din cladirile aferente scolii la care preda Ibrahim.

18 septembrie

Dimineata Ibrahim m-a dus in Passamas, extremul nord-estic al tarii, de unde am trecut pe malul sudic al superbului fluviu. Ajuns in Fatato (nume ramas din perioada coloniala portugheza), am continuat spre Basse (Santa Su). In afara acestor nume, din perioada portugheza am mai intalnit numele un soldat granicer (Gomez) si Radio Bissau ascultat de un vames (ambii la iesirea din tara). In Basse am papat si dormit ca un print la fratele lui Ibrahim, directorul scolii din localitate, ca la plecare sa primesc 300 dalasi (5,45 euro), tocmai cand mi se terminau cei 400 dalasi (7,27 euro) primiti de la Sadio.

Detaliu faunagistic: Pe moneda de un dalas este un crocodil frumos, hipopotamii neincapand pe monezi or fi luat locul crocodililor la crosetat sifoane in becuri (in anumite cercuri academice turnatorii sunt intitulati sifoane).

19 septembrie

Era noapte, ne obosise pe toti 3 camionul suuuuficient pentru acea zi, asa ca undeva la 40 km inainte de Soma am zis drumului ca e diestul cu masajul pe acea zi . Soferul si fiu’-so se pregateau de somn fulgerator, abia am apucat sa le zic multumesc si la revedere ca a trebuit sa dau si cu un shot de noapte buna dupa ei. Eu am mers la un magazin sa pretind ca vreau sa cumpar ceva de mancare, ceea ce am si facut: niste biscuiti exuberanti din coaja de nuca de caviar, in valuare de 30 de euro centi. Mai apoi proprietarul, fost calator prin Indonezia si India m-a invitat la masa. A fost prima oara in toate aceste calatorii cand am fost invitat la masa si nu mi-a fost rusine sa mananc pe saturate. Ce inseamna sa intalnesti un suflet calator din acelasi cor. Mai apoi dusul cel de toate noptile (ca sa nu te vada nimeni), in curte, la galeata, cu cana.

20 septembrie

Noapte de 20 spre 21 septembrie am dormit-o furisat intr-o moschee, la 14 km vest de Soma.

21 septembrie

Dupa inca 11 km mersi m-a luat la autostop pentru prima oara o masina tractata cu funia, in masina tractanta nu mai era loc. Pa, tractantul, dupa ce a livrat masina defecta tractata, m-a dus in al sau Tanji, inghesuit cu 3 gagici pe cele 2 locuri ce le avea in dreapta volanului sau. In Tanji am fost ultra-mega-super-fermecat de portul pescaresc traditional si sutele-i de corabioare (pirogi) colorate ceresc.

22 septembrie

Nici Pa nu a acceptat sa imi spal singur hainele-mi murdare, le-a spalat ieri sotia sa. Dimineata nefiind complet uscate, le-am intins la amiaza pe gardul ce imprejmuia un lan de porumb, dupa ce am mers mult pe jos in afara localitatii. S-a dovedit ca lanul ascundea o casa foarte primitoare si doi oameni deosebiti: Lio si Lamin. Am stat la ei 2 zile si am fumat ierburi africane continuu. Astia fumeaza die tatie si le numesc pe toate marijuana, la misto.

Gambia e total musulmana, are arbori baobabi desprinsi din paradis iar grupurile-i etnice majoritare ii sunt. mandinga, olof, fula si giola.

24 septembrie

Draga Ana Magellana,

I-am lasat pe Lio si Lamin si am trecut in Casamas (Casamance) / reintrat in Senegal. Ceea ce am putea numi granita este un rau ce l-am trecut cu juma de euro, inghesuiti intr-o barca pregatita de inec si parca predestinata spre titanicizare. Pe malul sudic nu exista post vamal, nici drum, suntem in Casamas sau Senegal? La declararea independentei, in 1960, Senegalul a promis Casamasului independenta, dupa 20 de ani.

Drum nefiind, este padure tropicala ceva mai densa pentru ca ne-a prins sezonul ploios intre timp, dar sunt si niste cararuci labirint pentru motociclete si casele rasfirate in padure. Incepand cu al doilea sat, Abene, unde am ajuns agatati dupa remorca unui tractor, reapare drumul, iar in al treilea si asfaltul, urmat pe inserate de ploaie, asa ca suntem invitati de un localnic sa ne ferim de ea in casa-i, ca apoi sa ni se ofere si pat pentru noaptea respectiva. Racesc crunt peste noapte, asa ca sunt dus la spital, consultat (inclusiv probe de sange), diagnosticat, imi e scrisa si reteta drogurilor (oare a fi diagnosticat inseamna a ti se scrie boala sau si medicalentele) si mi se cer bani pentru ele. Le primesc gratuit cand povestesc ca am fost trezit de pe alta planeta de catre acesti oameni binevoitori ce mi-au oferit acoperis fara sa ii cunosc, apoi m-am trezit la spital dupa ce in prealabil urmasem comanda Let’s Go, trezit nauc din alta lume. Prea multe lumi si universuri, iar bani jur ca nu am un cent.

26 septembrie

Ajungem in Ziganso (Ziguinchor), orasul de dinaintea Ghineei Portugheze / Creole (Bissau), dupa ce i-am intalnit ieri pe Ibrahim si Musa, care mancau in camera din spate in timp ce noi treceam pe strada lor si au iesit sa ne intoarca din drum si sa ne invite la masa. Ei muncesc la constructia noii case a lui Ibrahim, care a pierdut totul in urma unui accident de masina, inclusiv sotia si cei 7 copii care acum sunt cu bunicii.

In Ziganso un rastaman motociclist opreste sa ne intrebe de sanatate si ne invita la muuuuulte bâte (de-a dreptu’ arbori). Fuuuuumam dupa placul inimii. Dormim la el.

27 septembrie – 2 octombrie

Ne uitam la telenovele si liga franceza de fotbal cu cele 4 babe vrajitoare, sotiile tatalui lui Pam si intelegem de ce Ibrahim tinea mortis sa nu aibe mai mult de o sotie, o fi vazut cum o patit-o tac-su. Bine, tu stii ca asta nu ma face necurv.

Pam ne vazuse razand cu o pofta dementa in timp ce ne plimbam, s-a bagat in seama, a incercat sa ne vanda oarice, i-am zis povestea cu cardurile bancare si fondurile insuficiente, asa ca a trebuit sa faca la fel ca toti confratii sai africani: Sa fie sigur ca tot beleste el ceva banii de pe fraierii de albi, sau sa fie ospitalier? Mancarea nu e o problema in Africa, doar ca ei sunt satui pana in gat de acelasi orez. Noi mancandu-l tot la alta casa, ne bucuram de mirodeniile si gustul complet diferit.

In tot acest timp Costi mi-a reobtinut numarul si SIM-ul de Orange pentru acces la Internet Banking BT. Mai ramane sa ne sincronizam pe Facebook ca sa imi transmita codurile.

Senegalul e total musulman. Etniile Senegalului: olof, lebu, serere, tuculor, mandinga, fula. Etniile Casamas: bambara (mandinga), bailunche, giola, manjac, balant, fula, mancan.

2 – 3 octombrie

Draga Emma,

Internet Bankingul BT nu e functional, nu pot face transfer intre conturile proprii, asa ca ii dau lui Costi restul detaliilor (ID si parola) si poate o fi functional in cateva zile si ii transfera el. Eu pana atunci am luat-o la picior pe timp de noapte spre Ghinea Bissau, fara viza, dara ca. Ce ti si cu guianele/ghineele astea: cea fost britanica din America de Sud, scrisa Guyana, se citeste Gaiana; judetul francez din America de Sud scris Guyane, se citeste Guian; Guine Bissau e Ghinea Bissau, iar Guinee e Ghinee. Din secolul 15 portughezii desemnau africanii ca guineus, iar teritoriul locuit de ei ca Guinea. In secolul 17 Carol al II-lea al Angliei bate o moneda cu aur obtinut din Africa si o numeste guine (ghini). Mai apoi, in secolul 18 teritoriul desemnat Guinea era cel de mai jos (cartograf Herman Moll, 1727, sursa):

Deasemenea, guine e folosit pe unele harti pentru a desemna zona acoperitade padure densa umeda.In limba susu ghine inseamna femeie. Guyana britanica insa desemneaza teren ud (baltos/mlastinos).

Reusesc sa trec de vama senegaleza doar aratand pasaportul unui soldat, fara sa imi fie stampilat, ajung in vama ghinezo-bissaiana unde sunt cazat dupa ce le spun ca banii necesari de visa on arrival ii scot dimineata de pe card din prima lor localitate iar apoi ma intorc sa le-o platesc. Dimineata, ma duc ei in Sao Domingo la BAO (Banco da Africa Ocidental) dar minunea nu se petrece asa ca e nevoie sa respun intregul basm cu cardurile bancare. Si uite asa am vizitat Ghinea Bissau fara sa am dovezi in pasaport si fara sa le platesc benzina, hihi.

4 octombrie

Internet Bankingul BT e functional azi iar Costi reuseste sa imi mute euroii in contul de lei. Exact acu 3 ani chefuiam la Costi si am primit cel mai fain mesaj. Cat o pizda de fain!!!

5 octombrie

Am luat viza de Ghinea Bissau pentru 36 dolari (20000 CFA), la consulatul din Ziganso; in granita, on arrival, ar fi fost 100 dolari (55000 CFA).

6 octombrie

Am revenit in Ghinea Bissau si pentru prima oara am mers cu alte doua persoane pe o motocicleta. Da, 3 pe o motocicleta, la autostop. Si nu doar o data, de 3 ori intr-o zi. Cei de pe a treia motocicleta, etnici balant, m-au si cazat (grupurile etnice majoritare in Ghinea Bissau sunt balant, manjac, giola si pepel).

La fel ca in Casamas, in Ghinea Bissau au placi comemorative ridicate in cinstea unor eroi victime ale unor incaierari tribale.

In Ghinea Bissau au fantani sapate de emirii arabi. Adicatelea, iti sap fantana si iti fut o placa de tabla pe care sa iti desenez ca nu esti in stare sa sapi pentru apa, orezul oricum il cumperi de la chinezi sau il primesti moca prin WFP.

7 octombrie

Am continuat spre Bissau, unde am ajuns dupa amiaza cu Lamin si Alio, cu microbusul, dupa ce masina le-a fost retinuta de politie. Din 7 septembrie pana azi, intr-o luna, din Nuacsut, capitala Mauritaniei, am facut 1840 km, comparativ cu cei 1935 km facuti in 24 de ore in Argentina, in 2014.

Drumurile Ghineei Bissau sunt mai rele ca ale Senegalului dar oamenii mai frumosi. La fel ca in Senegal si Casamas, in Ghinea Bissau foarte putine case au curent electric, 12 din 16 case din care am fost cazat in aceste tari/regiuni, nu au avut curent electric.

Din Ghineea Bissau au inceput sa apara tantarii invizibili, adica, te trezesti cu muscaturi si umflaturi (3-4) si tantari nu vazusi, nici nu simtisi.

8 octombrie

In timp ce eram cu Lamin si Alio prin cartier cineva a inchis casa (grilajul/gratiile usii) cu un lacat suplimentar si a trebuit sa il cautam pana s-a gasit un copil vinovat de gluma. Le-am zis ca in Ardeal i-am fi rupt capul copilului.

9 octombrie

Am luat viza de Ghinee (Conakry) cu 80 dolari si am continuat spre Conakry via Gabu, dupa cum m-au sfatuit localnicii. Un politist m-a autostopat din Safim in Bafata pe un microbus transport persoane inghesuite. Din Bafata am mers cca 10 km pana l-am intalnit pe Malam, etnic mandinga, care m-a cazat si a fost cea mai zen experienta umana avuta de mine pana acum in Africa.

Emma, imi amintesc de Claudie, sud-africanca charlize-therona care a fost capabila sa imi duca tate ideile mentalo-filosofico-amoroase ce ma virusasera, si care le-am lansat in ea ca un arcas ce se vindeca astfel, vanand. Sper ca n-am virusat-o sau vampirizat-o emotional in timpul vindecarii mele.

10 octombrie

Ajung in Pitche cu un inginer horticol ce m-a luat la autostop in remorca jeep-ului si m-a invitat sa ma cazeze. Mi se ofera camera ca mai apoi sa fiu vizitat de baietelu’-i efeminat de cca 14 ani care sa ma intrebe daca vreau sa doarma cu mine. Ii ofer camera, dorm in hol pe canapea iar dimineata plec fara sa salut. Asta e Africa.

11 octombrie

Flaconul e gol, drumul de pamant, in the middle of nowhere, in padurea uscata tropicala africana. Canicula. Seeeteeeee. Apare un catun in padurea pitica, apoi o casa cu fantana cu pompa, la drum. Ma apropii respectuos, astept sa vad daca e cineva acasa, sunt prea epuizat ca sa conversez, vreau doar apa. Fac galagie pompand incomod aplecat, astfel incat sa tin flaconul cu o mana. Nu voiam sa imi ascund prezenta, lol. Umplu flaconul, ma ridic si indrept de spate ardeleneste, beau ca mantuit de apa vie, pun flaconul in rucsac, inchid rucsacul. Toate incet si cu calm. Iau rucsacul in spate si cand dau sa o iau usor din loc apare din spate o javra de catea ce uuurlaaa si gesticuleaza MOOONEYYY!!!!!!!!!! Din tot sufletul, cu enorma satisfactie, dar si cu scarba, ii ordon:

-MARS! TARAS!

Plec zen. Din nou, asta e Africa! Nu e o problema economica, de alimentatie, boli, etc. E o chestiune de salubritate interioara si exterioara, o problema de caracter, onoare, demnitate si principii. Lipsa.

Dupa toate astea universul si-a zis sa imi indulceasca ziua si era sa ma omoare. In the middle of nowhere apare o zana sexuala pe bicicleta; un barbat inimos s-ar sinucide pentru sanii ei. Opreste, conversam putin, pleaca, revine, pleaca iar, o urmez eu. Are doar cca 18 ani, nu insist, insa o rog sa ma lase sa ii ling picioarele. Sughite. Experienta cereasca.

Ghinezo-bissaienii isi numesc limba de origine izofona (portugheza) criol (creola) si au cca 2% gagicute superbe creole.

Emma, la final musai sa iti zic despre barbati, dar o sa pretind ca o fac despre cei care nu-s ca mine: par mai sensibili si se maimutaresc ca meltenii. Ah, Armasarul Rege al Junglei Asfaltului si Masinilor Senegaleze si Ghinezo-Bissaiene este Pegeout 505. Ma incanta robustetea-i.

Draga Mihai,

M-ai facut sa cred in jurnalism, activism, TOTB si Rosia Montana. Sau Rosia Montana m-a facut sa cred in tine? In voi? Ah, asta era jm3k3ria giurnalisticeasca? Binenteles, toate ambalate frumos in forma de poze si reportaje. Zic ca ai influenta, numa’ zic. Mai multe am zis aici.

No, Mihai, sunt in Ghinee, merg de peste 10 km, dupa ce mersesem minim alti 10 km si in Ghinea Bissau azi; e noapte si opreste o motocicleta cu 2 pasageri. Abraham e profesor si unul din cei peste 85% musulmani ghineeni. Dorm la el in coliba (caz) dar nu inainte de a praji niste peste pentru pisici.

Aici in Ghinee, spre deosebire de Senegal, Gambia, Casamas si Ghinea Bissau; copiii striga dupa albi porto, nu tubab; ceea ce mi se spune ca inseamna om alb, cu toate ca am o impresie ce nu ma lasa in pace si imi repeta ca inseamna nesimtire de toate felurile.

12 octombrie

Abraham insista sa imi plateasca transportul pana in Conakry; ma duce in Koundara si trecem pe langa paradisiacul Mont Badiar. In masina de Conakry, Pegeout 505, suntem o echipa de fotbal fara portar, asezare tactica: 3-4-3. Asta dupa ce am asteptat 9 ore sa se adune ceilalti 8 pasageri.  Timp de 15 ore si 490 km stam ca biscuitii; dar compenseaza peisajul de la nord est de Gaoual, care e indescriptibil de orgasmic si al caruit efect afrodisiac dureaza toata noaptea (manualele de geografie ghineene numesc aceasta vegetatie savana relativ umeda – m-a udat tat la corazon). Totusi, dupa lasarea noptii pasagerii pretind ca ma pipaie involuntar, asa ca le car pumni, mai ales unuia din soldatii din fata. Intr-un final reusesc sa ii educ la capitolul delimitarea spatiului si conduita de biscuite in Pegeout 505.

13 octombrie

Cobor in Dubreka, cu 45 km inainte de Conakry, unde ma asteapta fratele lui Abraham, Mohamed. Ma duce sa vad avatarianul munte Kakoulima si sa fac baita de dimineata in cascada de la poalele acestuia. Fumam. Pentru prima oara ma simt calator complet. Filmul Avatar e fix pula.

Dupa tripul asta entuziasmant m-am intrebat daca maturizarea presupune asumarea faptului ca e nevoie sa acceptam complexitatea, imperfectiunile si contradictiile vietii? Sau neputinta celorlalti in ale vietii?

Ajung in Conakry, vine noaptea si ma pun la somn pe scarile unui bloc de pe Route de Donka, dar niste tineri binevoitori ma sfatuiesc sa ii urmez la Sectia de Politie de vis-a-vis, spunandu-mi ca vor vorbi ei pentru mine cu gaborii sa ma cazeze moca. Ceea ce se si intampla.

14 – 29 octombrie

Dupa meciul Atletico – Barca merg pe jos aiurea. Opreste o masina si ma invita sa urc, intrucat merge in aceeasi directie. Omul transmite doar lucruri ok, e oaia alba africana ce salveaza ziua haituitului alb, toata ziua injurasem, scuipasem si dadusem ordine feluritelor javre. Sfarsesc prin a sta 5 zile si 5 nopti la Cheik, dupa care ies iar in strada, satul fiind de vrajitoria catelelor sale mame si a barului de negri ce il reprezenta satra incestuoasa careia ii zice familie.  Deasemenea, daca mai stateam cateva zile m-as fi imbolnavit de la igrasia casei.

Ce sa fac mai Mihai? Dupa aliniatul de mai sus o sa fiu tratat ca nazist, rasist si mai stiu io ce.

A saptea noapte in Conakry dorm intr-un cort ce mi l-a oferit preotul Catedralei Sfanta Maria, in curtea acesteia. A opta intr-o camera de-a Tribunalului Ecclesiastic Conakry. A noua in curtea catedralei pe o banca. A zecea la Mamadu acasa. Mamadu ma hraneste din dup-amiaza celei de-a saptea zile.

A unspea noapte nu mai mergem pana la indepartata casuta ce o are inchiriata Mamudu (25 euro/luna) ci dormim in parcarea curtii Ministerului Invatamantului Superior (lol) si a Cercetarii Stiintifice (sic), pe o saltea ce Mamudu o are ascunsa acolo, langa masina China Aid (hihi). Mamudu imi da mie salteaua iar el doarme pe o banca din curte invelit intr-un cearceaf ca sa se apere de tantari, pentru ca batul anti-tantari mi l-a aprins mie.

Mamudu e alta incarcanre de-a lui Cosmin, are gatul impodobit cu cicatricea imensa a cusaturii unei taieturi… ce putea fi realizata doar cu un plug. E cel mai salbatic motociclist, in nebunul Conakry, noaptea, in drum spre casa, prin suburbiile cele mai mizere ce le-am vazut vreodata. In rest e de un calm si un zen total. Sapca-i de beizbol portocalie il face de nerecunoscut cand ii lipseste sau e inlocuita cu ceapica de musulman.

E atata melancolie in incapacitatea de a mai gasi resurse energetice interioare necesare pentru a sta in sevraj continuu pastrandu-i nebun de vii sentimentele. Ce sa si faci, incep sa mi le reamintesc si pe altele, se pare ca n-au fost doar un numar.

Azi Mamudu gateste chec in aragazul legat direct la stalpul de telegraf, in strada. Neste gagici vin sa facem troc cu banane. Paradis in Africa.

Cafeaua continua sa fie EXTRATERESTRA si MIRACULOASA in AFRICA!!! In America de Sud era apa de ploaie, frectie la picior de lemn, etc.

In a 12a noapte-mi de Conakry mergem iar la Mamudu acasa, dupa o cursa nebuneasca cu motocicleta. Ma bucur sa fiu viu si neparalizat. Pipai coloana vertebrala, o mai am. Experienta extraterestra! Intradevar e aceeasi casa, e a lui, nu e bar de negri. Oricum, expresia bar de negri o poti intelege doar dupa ce boschetezi prin Africa. A treispea noapte o dormim din nou la parcare, ca a 14a, a 15a si a 16a sa le dormim acasa. In una din zile (sambata, 28 octombrie) eu raman peste zi acasa si fac curat in cele 2 camere.

30 octombrie

Dorm de amiaza pe scarile catedralei, se deschid cu zgomote si troznete, izbite fiind, portile acesteia si apare o uriasa stafie luminoasa. Un fel de diva. O intreb:

-Ce esti?

-Un inger.

-Atunci puletii de ce iti zic Maica Domnului?

-Ce fel de inger ma crezi?

-Curva. Unul care e reflexia prostitutiei, josniciei, ipocriziilor, falsitatilor si mastilor proiectate de pulime. Proiectia bolilor lor mentale.

Maica Domnului sughite excitata ca o scrofita in fata unei asemenea inteligente. Nu, nu Porca Madona! Adoooorrr din rarunchi injuratura asta italieneasca! Cum sa o faci Scroafa pe Maica Domnului? Precum bihorenii care iti pomenesc cristosii ma-tii cu muuulta lejeritate si dezinvoltura, dar mai ales foooarte adesea. Dar ei nu injura pe gizas, fiul zeului yahwe ci pe ma-ta aia adulterina care sigur are mai multi cristosi. Pe de alta parte le tot repet ca e dovada de impotenta sa injuri mamele, ele sunt fapturile proaste ce au gasit un prostalau si mai mare ca sa le faca plozi. Tatii sunt toti curve? Sunt sexist acum? Doar faceam o radiografie culturala a ipocriziei societatii, eu agnostic tantalau care in tinerete mi-am luat trip ca religiile ar putea fi impacate ca sa desfutem lumea asta.

Dincolo de asta, curtea catedralei Sfanta Maria din Conakry e loc de joaca pentru copii, cel mai salubru spatiu din oras, spalatorie auto ad hoc a nevoiasilor celor mai demni, ce au fost acceptati sa acosteze la umbra-i si sa lustruiasca masinile celor care lustruiesc fundul UN, UNICEF, China Aid, dupa ce in prealabil s-au convertit la crestinismul colonialistilor, Ghinee fiind 85 – 90 % musulmana.

Imi fac veacul de 11 zile in preajma catedralei, cordial si distant. Intru in curtea-i pentru a reumple flaconul de apa si pentru a dormi de amiaza la umbra in cel mai retras colt. Mi-au oferit cort si saltea in primele doua nopti dar am ramas profesionist, cordial si distant, nemergand la nici o slujba. Azi insa, pentru prima oara am intrat pe furis in biserica ca sa dorm de amiaza pe ultima banca si sa ma bucur de racoarea ei. M-a trezit o voooceeee … de Pavarotti ce canta Ave Maria … Eu provin din mediu neo-protestant, unde nu exista o cultura muzicala religioasa, bisericile sunt foarte mici – nici vorba de acustica. Am intrat o data in Biserica Ortodoxa din Valea lui Mihai datorita respectului si dragului enorm purtate parintelui Lengyel si de cateva ori in Catedrala din Cluj, dar niciodata in biserici catolice. Nu stiu nimic despre diferentele muzicale dintre catolici si ortodoxi, dar azi…. maaaaiiiiii frateeee…..N-am putut schimba canalul, oricum inima-mi si spiritul ar fi refuzat. Nu mi-a mai pasat de stupiditatea conceptelor de pacat si iertare, de conciliile politice imperiale care au restrans spiritualitatea iar mai apoi ne-au educat islamofob. A trebuit sa admit azi ca nu stiam nimic despre spiritualitate, o confudam cu placerea contradictiilor teologice. Azi m-a facut sa ma simt … om … ideea ca pe interior suntem toti ingeri si demoni, iar institutionalizarea religiei a fost necesara pentru a domesticii masele.

In islam, mersul barbatilor la moschee seamana cu mersul baietilor celor mai poznasi la directorul scolii. Asta e un sentiment. In crestinism, vaduva tanara ce aprinde lumanari in biserica te face sa simti lucruri fara inteles. Ca astfel sa nu te mai infantuezi cu abordatul mental / rational a absolut tot ce presupune existenta-ne. Haidem sa tratam religiile ca sentimente, sa le iertam ca nu sunt spiritualitate. Pelagianism is the belief that original sin did not taint human nature and that mortal will is still capable of choosing good or evil without special divine aid.

31 octombrie

Imi masez talpile si resimt ranile din Maroc, amintindu-mi si caldura. Aici, in Ghinee, nu e la fel de cald, datorita umiditatii. In continuare imi amintesc caldura din Venezuela si cat eram de lesinat cand mi-au controlat stomacul de pliculete cu droguri columbiene. Curg tandreturi de scumpeturi dragalase de amintiri.

Ah, mi-a fost jena sa povestesc cum in 13 octombrie i-am dat sictir lui Mohamed politistul, fratele lui Abraham. Dupa ce si-a pus uniforma a incercat sa isi puna si personalitatea de gabor si mi-a zis ca is prea spart. Ce e drept zburam precum o poezie: artistico-stelar de cosmic, iar in acest zbor eliberator dadeam cu pula-n bot la toti gusterii, precum cu elicea unui elicopter. Aici in Africa m-or fi ajuns toate pacatele, copiii se poarta cu mine cum ma purtam eu cu profesorii in scoala generala si liceu, doar la misto. Accept zambind si plec capul modest in fata vietii. Dar diversitatea faunagistica de borfasi, gusteri si lipitori nu le tolerez. In tara n-aveau curaj unul d-asta sa ma abordeze, aici, manglitorii au alte parghii emotionale de abordare si nu ii anticipez ca in tara. Fiind luat altfel, tehnicile mele de sictir nu imi mai ofera placerea necesara trecerii peste ei fara sa ii resimt. Oi fii iubit prea mult femeile si ele m-au facut mai sensibil. Oricum, imi pun cizmele jandarmului maghiar si se rezolva.

1 noiembrie

Homofobia in marea majoritate a cazurilor e specifica celor care si-au construit o identitate si un set mental bazate pe pilonii orgoliului si duritatii (cultul masculinitatii, lol). Acesti indivizi cand au de a face cu masculi artistici, firavi, sensibili, efeminati, pizdificati… sunt atatati, iar sensibilosii nu evita sa provoace, conform lozincii: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu! Le scapa faptul ca cel care a spus aceste cuvinte era super jupan, a facut piramida din capatanile a 47 boieri, Alexandru Lapusneanu. Unele principii sunt unidirectionale.

Intrebarea si discursul nu este despre libertatea pizdificatilor ci despre cum isi expun si promoveaza ei discursul. E ca si cum ai insista sa discuti cu mine teologie. Fiind vorba despre placerile si confortul fiecaruia, nu se poate accepta un discurs bazat pe lozinci prozelitiste despre o asa zisa libertate conceptuala. Dar a legifera definitia femeii si a barbatului … scoate la lumina zilei oligofrenia de ev mediu specifica celor mai multi homofobi romani.

Nu toti cei care sunt deranjati de abordarile efeminatilor ar trebui considerati homofobi, si chiar daca am fi, nu ar presupune ca suntem homofobi de ev mediu. Daca orientari sexuale sunt mai multe, pozitiile fata de acestea e normal sa fie si mai multe.

De cele mai multe ori efeminatii nu sunt homosexuali ci jokeri emotionali care se joaca cu orgoliul cu care ii abordeaza brutele. Homofobii asociaza homosexualitatea cu efeminatii si deduc ca acestia ar intreprinde actiuni in care le e penetrat curutul.

Pe de alta parte, sunt sigur ca tre sa fii chiar prost sa compari sexul hetero cu actul sexual homosexual. Ar trebui denumit altfel.

Homofobii ar avea de invatat ca toti suntem un produs emotional si doar mai apoi barbati sau femei, dar mai ales ca nu totul se reduce la instincte sexuale de bruta, iar sexul nu este in tot locul, unde viziunea lor orbita de LTP il vede.

Toti find un produs emotional, unii au ca nucleu frustrarea si orgoliul, iar cei pretins liberi sexual, daca ar fi liberi nu ar avea nevoie sa isi predice si afiseze frustrarea-le (diferita). Ce e drept efeminatii sunt mai receptivi, ceea ce dpdv uman cantareste mai mult decat parerea cuiva despre sexualitatea altcuiva.

No, voiam si eu sa imi dau cu parerea despre homosexualitate ca e la moda. Mai voiam sa spun ca nu stiu daca sunt homofob sau nu. Daca as fi si as stii ca sunt, si as si fi capabil sa o formulez, as sustine-o.

2 noiembrie

Biblioteca CEDUST din Conakry, in pofida dimensiunilor minuscule are minim 8 angajati full time, dar nu poseda grup sanitar. Mai mult nici unul dintre angajati nu par a dori sa mature tencuiala ce zace la intrarea impodobita cu un frumos modern detector de arme, donatie internationala nefunctionala. Jur ca as plange daca ar trebui sa descriu comportamentul ghineenilor in biblioteca, n-as putea sa o fac. Universitatea Gamal Nasser are toaleta mai murdara decat era cea a garii din Cluj acu 20 de ani. Asta e Africa. Spun toate acestea pentru a scoate din capul tinerilor visatori orice porniri umanitare, orice iluzii socialiste, dar mai ales sunetele scheunaturilor muzicii reggae.

Experienta asta africana e cel mai bun lucru ce mi s-a intamplat, ma convinge asupra specificulului naturii umane. Si nu pot povesti nici jumatate din cate vad, constient fiind ca daca nu sunt experimentate pe viu, aici, in Africa, nu au sens sa fie puse pe hartie.

3 noiembrie

Azi nu mai pot, tre sa fiu tampit, cliseic si arogant, facand o afirmatie rautacioasa de mod voit, ca sa ma simt bine cu rautatea mea: Daca ai intelege femeia, ai intelege africanii. Cer scuze tuturor femeilor, mai ales africancelor.

NOPTILE 30 OCTOMBRIE – 14 NOIEMBRIE

Dupa a 17a noapte conakriana m-am trezit in 30 octombrie, in parcare. Tot in parcare am dormit si a 18a noapte. A 19a noapte acasa, a 20a in parcare… …ca sa fiu trezit pe la 01:00 de catre un sarpe care deja se urcase pe saltea si mai avea 5 centimetri pana la capul meu… Am mers in curtea catedralei si am facut un dus la robinet ca sa ma raaacoreeesc. Ce e drept nu era mare sarpele, dar tot avea cca 25 cm si errraaa ciudat de neeeegggru si de GROS. Noaptea 21 tot in parcare. Noptile 22, 23 si 24 acasa. Noptile 25 si 26 in parcare, dar cu plasa anti-tantari de acum. E mult mai eficienta ca betigasele. Noaptea 27 acasa. Noptile 28, 29, 30, 31 si 32 in parcare.

Cu Mamudu (in mijloc) si Lancine:

Diverse ghineene: Avand moneda proprie, viata si mancarea sunt mai ieftine. Pe toate bacnotele sunt chipuri feminine. – Curvele reggae scheauna: Bananier democracy for bananier republics. – Susu e grupul etnic majoritar in Ghinee, Abraham era malinchi. – Imensul Niger izvoraste din Ghinee. – In Conakry se vand banci-scaune furate din autogarile europene. – Planningul urban conakrian presupune cat de multe cladiri nefinalizate sau nefinisate, dar mai ales nedarea lor in folosinta, ca sa se construiasca altele. Aici sunt banii dvs. – Phacochere, porcul de Ghinee, e o bijuterie emotionala: